Biblioteca de idei. Instinctul universalității

Deși nu a fost niciodată enumerată printre „instincte”, înclinația spre universalitate există și are încă multe energii ascunse. Într-un fel, în acest element pot fi decelate semnele de identitate dintre om și univers, dar și expresia kayrotică a suferinței produse într-un „corp cosmic” de neputințe energetice și scurtimi cronometrice. Trăim pu­țin, avem, de regulă, conștiința aces­tui dat genetic și, totuși, nu putem scă­pa de „calitatea” avidității, care func­ționează ca un burete însetat față de tot ceea ce este demn de știut.
Am citit prin iulie anul trecut într-un ziar electronic din Covasna și apoi am vizionat în februarie acest an o emisiune în limba maghiară, despre destinul unei familii ce locuiește în prezent la Bicfalău. Demeter Miklós, un artist maghiar nativ și Anastasia Petrova din Udmurtia, s-au întâlnit în urmă cu circa două decenii la Facultatea de Limba și Literatura Maghiara, și Facultatea de Etnografie din Pécs, Ungaria. Au străbătut consecvent meandrele iubirii reciproce, dar și pe cele ale dragostei de neam și limbă și iată-i pe cei doi, împreună cu cele două fiice, eleve la Liceul Teoretic „Mikes Kelemen” și la Școala Gim­nazială „Váradi József” din Sfân­tul Gheorghe, prinși în lanțu­rile contemporane ale existenței. Destine absolut superbe, dacă ne gândim nu doar la distanțe geografice, ci și la apropieri genetico-lingvistice. Limba udmurtă este o limbă uralică/fino-ugrica, cu alfabet chirilic plus cinci litere, de tip aglutinant, iar în această categorie, cu alte note distincte întâlnim celelalte fino-ugrice – maghiara, estoniana și finlandeza. Udmurta este vorbită de o treime din cei circa 1,5 milioane de locuitori ai Udmurtiei, subiect de drept cu rang de republică în cadrul celor 88 entități teritoriale (dintre care 21 sunt republici!) ale Federației Ruse. Capi­tala țării este Ijevsk, oraș situat la 1.300 km de Moscova.
Dar, ce nu operează la suprafața administrată a lucrurilor, în sensul sărăciei cercetărilor bilaterale, se plămădește în adâncuri de destin. Ce spectacol să-l vezi pe Demeter Miklos și fetele sale cântând în udmurtă și maghiară, sau pe Nastia gătind rețete vechi de sute de ani din patrimoniul eroicului său popor! Spectacol a fost și drumul celor „19 secui” dansatori ai An­samblului de Dans Popular Százlábú (Miriapod), al Centrului de Cultură al județului Covasna, timp de o săptămână în localități din Udmurtia. Iar dacă pentru relația lingvistică dintre limba română și cea udmurtă nu există traducători autorizați, fiicele lui Miklós și Anastasia, care vorbesc maghiara, udmurta, rusa, româna și engleza, pot constitui o „rezervă de cadre”.
Pentru toți cei care cunosc aceste destine de oameni rămâne de neînțeles mai ales traseul ultim al celor patru „cavaleri ai etnicității” (Pécs – Malnaș Băi – Bicfalău), în condițiile în care din Țara noastră se pleacă masiv prin străinătăți. Răspunsul ar putea fi de același tip cu cel pe care îl căuta covăsneanul Kőrösi Csoma Sándor (n. la Chiu­ruș, Comitatul Trei Scaune în 1784), care, pornind în căutarea originilor limbii maghiare, a ajuns în Tibet, a alcătuit primul dicționar tibetan-englez și a devenit părintele Tibetologiei!