Biblioteca de idei / Îmbogățirea prin cuvinte

S-a întâmplat în octombrie 2018, la lansarea unui volum extrem de „modest” al unei autoare de poezii. Femeia a terminat întâi filologia și apoi economia bancară și lucrează într-o agenție a Băncii Transilvania. Ca moderator trebuia și să salut venirea în „templul cărților” a unor oameni care nu prea au trecut pragul acestei instituții, dar nu puteam nici renunța la a formula anumite rezerve în ceea ce privește calitatea poemelor. Așadar, mi-am pregătit un logos interior pe firul unor argumente privind „alienările” pe care le trăiesc cei care muncesc într-un astfel de sistem, cu „target-uri” ce le consumă toate energiile și cu timpul diurn afectând maladiv ființele atrase de capcana banilor. Pe cale de consecință, mi-am centrat discursul de început pe o chestiune care să-i șocheze și i-am întrebat: „Ce mi-ați răspunde dacă aș veni la dumneavoastră la ghișeu și v-aș spune că vreau să fac un virament de cinci mii de cuvinte?”. Provocarea și-a jucat rolul, dar spre salvare o doamnă care de două zile intrase la pensie de la Banca Transilvania, de altfel o veche cunoștință a familiei mele, a oferit răspunsul corespunzător: „Nu puteți aici efectua un transfer de cuvinte căci aici se operează doar cu bani”. Dar, am continuat eu cu insistență metodică: „Unde pot face asta?” „Nu știm… noi lucrăm doar cu bani!”.
Și totuși, am continuat, și dumneavoastră faceți transferuri de cuvinte, chiar fără să vă dați seama. Sunt cuvintele de la „pachet” cu care v-ați încărcat bagajul lexical, atât în perioada de pregătire cât și, mai ales, după angajare, când v-ați schimbat nu doar hainele trupești, ci și limbajul. În fondul dumneavoastră principal de cuvinte au intrat termeni ce fie că trăiau la depărtare de „buzele rostirii”, fie că nici nu viețuiseră până atunci prin creier. Cont curent, credit pentru nevoi personale, debit, grafic de rambursare, retragere numerar, comision, bonitate, cost curent, cesiune, creanțe, descoperit de cont, dobândă penalizatoare, eligibil, balanță, ipoteză, provizioane, ipotecă etc. Dar mai ales: andosare, Robor, euribor, POS, Libor, ATM, cambie, cash, overdraft, DAE, cont escrow, contactless, revolving, screening, agreement ș.a.m.d.
M-aș fi bucurat imens să vă spun că ați făcut un mare serviciu limbii române prin utilizarea acestor termeni specifici și probabil că ați și făcut, în ideea de a facilita comunicarea dintre client și entitatea bancară. Limba română, oricât ar încerca Academia Română să o ajusteze „modern”, nu poate primi cu ușurință astfel de termeni, sau, dacă îi acceptă o face strict pentru un astfel de tip de relație lingvistică. Personal, ca fost membru al Consiliului de Administrație al unei mari bănci românești, cunosc foarte bine acești termeni și mulți alții; cu ei s-ar putea scoate un dicționar de peste o mie de pagini, dar cu aceste cu­vinte, nu doar utile, ci chiar inerente în mediul lor de viață, nu veți putea între­ține relații de viață! Căci viața înseamnă sentimente, alături de raționamente, trăiri intime adevărate față de niște concepte care duc la creșterea nivelului de trai, creativitate și imaginație, față de închistare ș.a.m.d. Viața trebuie să aibă poezie!
Nu continui detalierile. Ce era de demonstrat se demonstrase! Nu se poate trăi fără poezie, nici măcar atunci când îți incluzi ființa în lumea target-urilor. Iar poetesa în cauză, oricât de banale i-ar fi fost rostirile poetice, a dovedit că se poate ieși din „închisoarea cuvintelor rare”. Utile pe fond, dar alienante în formă. Nu-mi pot închipui doi tineri care doresc să se „apropie” rostind vorbe de genul celor enumerate. Eventual poezindu-le! „Creditează-mă cu un sărut!” – ar putea fi considerat un vers, dar probabil că dumneavoastră, cititorii, o să spuneți că este invers. Oricum, limba română, care nu se poate lipsi de poezie (! iar poe­zia este mult mai veche, chiar dacă o începem de la Homer!), lucrează în­su­flețit pentru „cuvintele care ne cheamă” (! Cum ar spune Arcadie Suceveanu!) și, implicit, pentru „îmbogățirea prin cuvinte”.