Biblioteca de idei / Homo ornat locum…

Prin așezarea unui bust în incintele noastre cele mai frecventate nu doar că-l aducem pe cel „reprezentat” în orizontul nostru de mișcare, ci ne și întoarcem respectuos cu fața spre trecut, amplificându-i prezența. De altfel, orientarea privirii și atenției spre alte timpuri este una dintre fascinațiile lui homo doctus. Căci de aceea ne face plăcere să călătorim în Egipt, în Grecia, la Roma sau în alte locuri bogate în artefacte ce impresio­nează… De aceea căutăm cu ardoare locuri ce ne grăiesc din alte timpuri.
Homo ornat locum… Această sin­tagmă latină ce stabilește că „omul împodo­bește locul”, chiar luată trunchiat (din expresia Homo ornat locum, non locus hominem), are multiple semnificații cognologice. Căci omul „amenajează”, „înfrumuse­țea­ză”, „îmbogățește” locu­rile unde își duce viața dintr-un instinct demiurgic de a transforma „pământul picioarelor sale” într-un „paradis al visurilor sale”. E aici o simultaneitate tem­porală, dar și topologic-spațială și o dovadă a faptului că au valoare verticalizant-umană toate „peisajele antro­pice” de pe pământ!
Eram prezent zilele trecute la festivitatea de sfințire și vernisare a bustului lui Gheza Vida (sculptor Ioan Marchiș) în fața serelor de cactuși din Parcul Central a Băii Mari. Mitropolit, episcop, primar, academicieni, alți oameni de cultură sau iubitori de cultură. Și mă gândeam, așa cum îmi e adesea foarte drag să mă gândesc, țintit spre strălucita limbă latină. Homo ornat locum… dă un câmp traductologic vast. Bustul îm­podobește locul. Serele cu colecția de cactuși a lui Vida înfrumusețează parcul. Edilul îmbogățește zestrea de frumos a orașului. Arhiereii binecuvân­tează întru întemeiere axiologică. Academi­cienii botezați drept „nemuritori” se însoțesc unui confrate dintr-un alt timp ce-și dovedește nemurirea nu numai prin lucrările sale (Monumentul Ostașului Român de la Carei, Sfatul bătrânilor, Ansamblul de la Moisei și toate celelalte), ci și prin operele altora ce-i sunt destinate. Familia acad. Marius Porumb și Zoe Vida Porumb – ginerele și fiica – își vede împlinite cu răsplată publică eforturile generoase de a întreține memoria unui tată prin care neamul românesc din Maramureș și-a văzut sufletul. Iubitorii de Bine, Adevăr și Frumos prezenți au putut trăi plenar senzația că acel om, care a fost încărcat cu dar și har și care dă valoare adevărată vieții sale, își plătește răsplata în ciuda barierelor de timp, de ideologie, de oportunisme. Putem spune fără a greși că toți cei de față au „ornat” acest loc în care este înveșnicit un frate al nostru mai mare care s-a învrednicit chiar cu „îm­podobirea” spațiilor noastre și spiritelor noastre.
Deci homo ornat locum… semnifică și faptul că unii pot sluji comunității și după trecerea lor în alte spații.