Biblioteca de idei. Fascinația Verticalității (II)

La Zoe Vida Porumb am regăsit cu ușurință semnele distinctive ale tapiseriilor voievodale maramureșene, unde se poate presupune (căci au rămas puține dovezi ilustrative) că desenul interior era purtător de fast și noblețe. Se pot vedea în opera sa încercările de îmbinare a unui astfel de substrat ancestral cu filosofiile artistice moderne. Artista, beneficiind de un suflu poetic cu o excelentă vibrație, configurează tablouri ample, în care sensibilitatea și profun­zimea sunt decelabile prin traductorii de motive complexe – pentru experți – sau, prin sugestionare subtilă, pentru simplul privitor. Căci Zoe Vida Porumb, despre care, în 1982, istoricul de artă Mircea Grozdea („Tapiseria contemporană ro­mânească” Editura Meridiane, p. 21) scrie laudativ, dar nespecificat, a devenit în timp, atât exponent al filonului sănă­tos al creației populare, cât și purtător de mesaj pentru simboluri ale metafizicii artistice actuale, prin ambele încercări reușind o simbioză perfectă între tradiție și modernitate într-o artă care nu și-a pierdut nicio­dată acest calapod al existenței și ființării (Sein und Zeit, cum ar spune Heidegger). I-a fost artistei de mare folos nu numai „buna creștere” din familie, ci, cred și mulțimea de peregrinări, alături de soțul său, prin biserici și case vechi, printre icoane și prapori, broderii și bijuterii, odoare ș.a. Este descriptibilă această influență magnificentă atât în stil cât și în diversitate. Atât în tematică sapiențială cât și în „tratament artistic”. A atacat subtil și eficace toate dome­niile, așezând metafora la locul ei de exprimare sinergică, uneori concret, alteori aluziv și poziționând întrebările esențiale provocate în apropierea porții de intrare în universul simbolisticii.
Se poate spune și s-a spus de către experți în decursul timpului că Zoe Vida Porumb a cultivat cu perseverență funcțiile multilaterale ale tapiseriei ca gen major de discurs artistic. Spațiul liric ancestral, mai ales cel transilvănean și maramu­reșean (spațiul mioritic al lui Blaga) sunt înnobilate cu o excelentă creativitate herme­neu­tică și axiologică, într-o gra­matică cromatică foarte atent elaborată. Evident că performarea în tapiserie este o activitate de efort, ce se exclude pe sine de la experimente și improvizații facile, dar artista noastră, cu rădăcini atât de bine structurate (ca într-un univers radicular de ginseng european!) și cu har atât de minunat dresat, a reușit pe deplin. Și asta se vede pe verticalele timpului în memoria select adunată cu acest scop, dar mai ales în fascinantele „ieșiri” artistice (expoziții, vernisaje, simpozioane etc.), de la cele mai aristocratice incinte (Roma, Veneția, Londra, An­gers, Tournai, Como, Erfurt, Moscova ș.a.) până la cele mai etnotropice așezări culturale românești (Baia Mare, Bucu­rești, Cluj-Napoca, Oradea, Bis­trița, Sibiu, Alba Iulia, Târ­gu-Mureș, Câlnic ș.a.).
Iar dacă această privire în oglinda timpului creator și creativ ne-a permis o perspectivă sincronică polivalentă, putem opri aici nisipul din clepsidră, deoarece, în traductologie se­mantică, totul este limpede în relația noastră complexă cu artista Zoe Vida Porumb. Suntem în fața unui performer de mare valoare, bine calibrat și excelent ghidat, a unui prieten devotat (artei, patriei, familiei, toposurilor fundamentale), a unui contemporan frumos marcat de semnele Eleganței, Exce­lenței, Eminenței și Elocvenței.
E foarte posibil ca la Zoe Vida Porumb și repausurile să-i fie Verticale! Iar noi, cu decență, modestie și consistență să facem o singură excepție de la verticalitatea cu care trebuie
s-o însoțim. O simplă plecă­ciune! Și „Săru-mâna Zoe”, domniță a tapiseriei românești!