Biblioteca de idei. Energia intelectuală a cărților

Sunt foarte importante pentru Mersul Lumii toate energiile din Univers. Cum, omul, în micimea lui existențială, nu poate pătrunde decât o mică parte din „taine”, ne mulțumim să vorbim despre „energie” doar referitor la ce ne dă lumină și mișcare (energie calorică, energie cinetică, energie eoliană, energie electrică, energiile bio ș.a.m.d.). Dar marile „protocoale”, care zăgăzuiesc uriașe entități energetice, unele necunoscute, dau imens de lucru oamenilor de știință contemporani. Și, pe cale de consecință, și în „colțul nostru uman”, sunt încă multe energii de rezervă insuficient folosite, chiar neluate în seamă.

Una dintre acestea este „energia intelectuală a cărților”. Încă de la primele scrieri, cunoașterea stocată în diverse variante materiale (tăblițe, piei, papirusuri, hârtie…), a constituit mijlocul principal de stocare antientropică, înglobând semne grafice, schițe de lucru ș.a.m.d., care au devenit utile în acest fel pentru alte persoane, sau chiar pentru alte generații de oameni în succesiune. Prin această „încercare”, oamenii au creat o nouă formă de ereditate, în completarea celei care funcționa de la crearea primilor indivizi, dotați cu această capacitate dumnezeiască de a putea transmite urmașilor caracterele principale ale dezvoltării fizico-psihice.

În timp s-au înregistrat progrese lente, dar constante, ale poten­țialelor energetice, dar, pe parcurs, odată cu creșterea vo­lu­melor de cunoaștere, cărțile au devenit adevărate „abecedare” pentru fiecare tip de energie. Inter­sec­țiile dintre civilizații au marcat mereu forme noi de habitudine și de „exprimare energetică”. Iar toate „noile descoperiri” au do­vedit, atât genialitatea persona­lităților, cât și avantajul seturilor gnoseologice conservate în volume prețioase. S-a ajuns ca, în acest fel, cartea să fie considerată „cea mai scumpă și sfântă ereditate umană”. Oricum ar fi privită azi energia, în condițiile în care bătălia pentru resurse a devenit cea mai importantă preocupare a popoarelor, este evident că bazele de date acumulate, atât pe segmentul „nonficțional”, cât și pe cel „ficțional”, au ridicat cartea deasupra tuturor formelor purtă­toare de energie intelectuală. Am spus și „ficțional”, deoarece, de foarte multe ori, în istoria umanității scrierile fantastice sau științifico-fantastice au pregătit în chip preeminent viitoare descoperiri epocale.

Această firească abordare n-a fost, din păcate, suficient tratată de cercetători. Doar dușmanii cărților au fost cei care, prin faptul că au vrut să le distrugă, ne-au atras atenția asupra valorilor vitale ale BIBLIOTECILOR. Căci arderea cărților nu a avut loc pentru a degaja energie calorică, ci, dimpotrivă, spre a stopa dezvoltarea unor populații sau a unor segmente ale societății capabile de dominație în relație cu cei „fără carte”, cu cei care pot crede în înșelăciunea diavolească ce formulează noi tehnici de cuce­rire prin distrugerea produselor de cunoaștere.

Să credem în puterea energetică a acestor „roade” ale omului! Să prețuim această formă de salvare de la eroziune istorică și entropie tropică!