Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (XXXIX)

1895. În revista „Adevărul ilustrat”, nr. 2156, de la București, Nicolae Iorga scrie o cronică la Povestea lui Păcală de Petre Dulfu.
1885. Apare, la București, revista „Lumina pentru toți”, cu profil enciclopedic și pedagogic și cu scopul iluminării poporului. Din Comitetul de redacție a făcut parte și Petre Dulfu, alături de Barbu Constantinescu și Theodor D. Speranţia.
1986. La Editura Științifică și Enciclopedică, apare lucrarea monumentală Bi­bliografia românească modernă (1831 -1918), Volumul II (D-K); Prefața de Gavril Ştrempel, în care este prezent și scriitorul Petre Dulfu (p. 185-189).
1970. La Editura Minerva, București, apare lucrarea Tipologia folclorului: din Răspunsurile la Chestionarele lui B. P. Hasdeu, de Ion Mușlea și Ovidiu Bîrlea. La pagina 58 găsim consemnarea: „Dintre colecțiile de lirică, cea mai prețioasă este cea a lui P. Dulfu din Gârceiu-Sălaj. Aproape toate piesele au o șlefuire și o strălucire rar întâlnită care le face deosebit de expresive. Ele pot figura cu cinste în orice antologie de lirică populară”.
1916. În „Revista Istorică”, II, p. 141-151, Nicolae Iorga semnează studiul Acte privitoare la Câmpul lui Dragoș, reproducând documente fără comentarii (N.n. În 1930 istoricul precizează: „Din ce în ce mai mult mă încredințez că așa-numitul «Câmp al lui Dragoș» e în legătură cu înaintașul lui Bogdan.”).
5 mai 2021. La Biserica Ortodoxă Făr­cașa, profesorul Viorel Pop și-a aniversat cei 84 de ani printr-o manifestare deosebit de frumoasă, în ciuda condi­țiilor exigente ale pandemiei. A fost lansat volumul Popas la Borna 84, Viorel I. Pop – Omul, dascălul, sculptorul și scriitorul. Printre cei ce au onorat acest moment a fost și colegul și prietenul Andrei Andreicuț, Mitropolitul.
27 decembrie 2013. Volumul Bunica, farmec și durere, semnat de prof. Viorel Pop, a fost lansat la Biserica Ortodoxă din Fărcașa, în prezența IPS Andrei Andreicuț, Mitropolitul.
5 octombrie 1897. La inițiativa lui Spiru Haret își începe apariția la București revista enciclopedică populară „Albina”, sub conducerea lui Ioan Kalinderu. Co-editori: George Coșbuc, Petre Dulfu și Petre Vasiliu-Năsturel. Va apărea până la 13 noiembrie 1916. De reținut că Pe­tre Vasiliu-Năsturel (1854-1920) a avut rangul de general de artilerie și a devenit unul dintre cei doi erudiți heraldiști și vexilologi români. Din comitetul de redacție a mai făcut parte: Petre Gârboviceanu, Constantin Rădulescu-Motru, I. Otescu, Constantin C. Popovici-Tașcă și Grigore Teodossiu. Apărea doar duminica și a contribuit la răspândirea cu­noștințelor la sate. Rolul lui Petre Dulfu a fost esențial. (N.n. Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu Argeş de­ți­ne numărul revistei din 4 octombrie 1898.)
31 martie 1895. Sub semnătura lui Nicolae Kretzulescu, Academia Română îl înștiințează pe Petre Dulfu că în ședința din 29 martie i-a fost acordat Premiul „Eliade Rădulescu” de 5.000 lei pentru scrierea Isprăvile lui Păcală.
10 mai 2016. Clubul Monarhiștilor Români din Uniunea Europeană, Sucursala Baia Mare și Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare au lansat cartea Cuvântările regelui Carol I, Volumul I, 1866-1886, la 150 de ani de Monarhie românească. Ediție anastatică. Editor Alexandru Nicolici. Apărută la Editura MaestroTip Fersig, 2016. Moderator: dr. Teodor Ardelean.
20 februarie 1891. Scriitorul și profesorul Petre Dulfu obține certificatul de cetățenie română prin Diploma Regală nr. 1925, semnată de Regele României, Carol I.
4 iunie 1893. Prin Ordinul nr. 4739 al Ministrului Instrucțiunii Publice, Take Ionescu, Petre Dulfu obține numirea definitivă la Azilul „Elena Doamna” și „Școala Superioară Normală” din Bu­curești.
23 aprilie 1890. Petre Dulfu îi trimite lui Iosif Vulcan câteva rânduri pentru numărul din revista „Familia” ce va serba „jubileul” de 25 de ani al publicației.
1885. Petre Dulfu publică un interesant articol în volumul 5, 1885 (p. 124-125, 129), al „Revistei pentru istorie, arheologie și geologie”, condusă de Grigore Tocilescu.
1886 (sfârșitul anului). Petre Dulfu a participat la concursul pentru ocuparea catedrei de pedagogie a unui externat secundar de fete. Din Comisia examinatoare a făcut parte Titu Maiorescu.
1887. La îndemnul lui Ioan Slavici și B.P. Hasdeu, Petre Dulfu începe să publice primele variante ale poveștilor dedicate lui Păcală.
30 septembrie 2022. La douăzeci de ani de la inaugurare, Casa Memorială „Elie Wiesel” din Sighetu Marmației s-a prezentat publicului mult înnoită. Prin noua expoziție, Muzeul Culturii Evre­iești din Maramureș, parte din Muzeul Maramureșean, conectează oamenii cu experiența trăită a Maramu­reșului evreiesc prin moștenirea laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel. Povestea pe care o spune este una a unui anumit loc și a unor oameni, o poveste care crește prin reflecție, in­teracțiune și schimb. Utilizând co­lec­țiile, noile expoziții și programe, misiunea sa se poate rezuma la trei cuvinte: descoperă, păstrează și învață, pentru a transmite moștenire. La ora 10, în Sala Transist a Primăriei Sighetu Marmației, s-a desfășurat Simpozionul Elie Wiesel și moștenirea evreiască. Luări de cuvânt: drd. Alina Marincean, managerul proiectului, dr. Mirela Ana Barz, managerul Muzeului, Vasile Moldovan, pri­­mar, Doru Lazăr, vicepreședinte al Consiliului Județean, Cătălina Galer, consilier de stat la Președinția României, Alexandru Florian, director al Institutului Național de Studiere a Holocaustului „Elie Wiesel”, dr. Silviu Moldovan, șef serviciu CNSAS, dr. Virgil Ștefan Nițulescu, manager al Muzeului Țăra­nului Român București, Gheorghe
Todincă, fost manager al mu­zeului si­ghetean, David Liber­man, preșe­dintele Comunității Evre­­iești din Sighetu Marmației, și alții.