Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (XLIV)

l  4 noiembrie 1921. În „Viitorul”, București, nr. 4093, p. 1-2, este publicată lucrarea lui Victor Slăvescu, intitulată Note de călătorie prin Ardeal.

l  1969. Arhitectul Mircea Alifanti (născut la 4 octombrie 1914 în Călimănești), trecut prin biroul lui Duiliu Marcu (1938-1940), a realizat proiecte foarte apreciate ale construcțiilor noi din România deceniilor VI-VIII ale secolului XX (în paralel cu activitățile la catedră). Printre acestea se situează și cel al Palatului Politico-Administrativ din Baia Mare, încheiat în acest an. A fost considerată de către specialiști cea mai frumoasă construcție de acest tip din domeniul „Administrație”, motiv pentru care fotografia sa a fost așezată și pe coperta Dicționarului Universal al Arhitecților de Paul Constantin. Menționăm că la acest dosar M. Alifanti a lucrat într-o excelentă colaborare cu Adrian Panaitescu, Tiberiu Benedek, Alexandra Florian, fiind premiat de Uniunea Arhitecților în 1970. De asemenea, e de reținut detaliul biografic că, în perioada 1954-1962, Mircea Alifanti a cercetat principalele monumente de arhitectură de lemn din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat, realizând numeroase studii și relevee. Uriașa clădire în care sunt îmbinate stilurile avansate (unele chiar futuriste) cu cele ale arhitecturii tradiționale este considerată reprezentativă pentru categoria „Modernism liric”. În 1973, M. Alifanti a fost numit profesor emerit al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, unde preda din 1944.

l  2015. Muzeul Memorial al Holocaustului Washington acordă cea mai înaltă distincție, Premiul „Elie Wiesel”, juristului Benjamin Berell Ferencz din Boynton Beach (Florida, SUA) pentru destinul său exemplar și lupta sa biruitoare în cel mai mare proces pentru crime de război din istoria lumii. S-a născut la 11 martie 1920 în Ciolt (Șomcuta Mare, România) din părinți evrei, care au părăsit România și s-au stabilit în Statele Unite când copilul lor avea mai puțin de un an. A absolvit Facultatea de Drept la Harvard (1943) și a luptat în Al Doilea Război Mondial, între 1943-1945 în Europa, sub comanda generalului Patton. A făcut parte din unitatea militară specială care a investigat crimele naziștilor, vizitând Buchenwald, Mauthausen și Ebensee. În 1947, la doar 27 de ani, a fost procuror șef în celebrul proces de la Nürnberg, în care toți cei 22 de ofițeri germani SS judecați pentru uciderea a peste un milion de persoane au fost condamnați. A participat, în Germania, la programul de reabilitare a victimelor persecuțiilor naziste. În 1952, a luat parte la negocierile privind acordul dintre Germania de Vest și Israel pentru reparațiile de război. În 1956, s-a reîntors în SUA și a predat Drept Internațional Public, dedicându-se, de asemenea, cauzei înființării Curții Penale Internaționale de la Haga, la care a fost fondator. A avut și o bogată activitate publicistică, scriind și tipărind cărți de mare succes din domeniul în care a excelat profesional și vocațional. În 2009 a primit și Premiul european „Erasmus”.

l  Mai 2022. În revista de cultură „Curtea de la Argeș” (Redactor-șef: Gheorghe Păun), continuă studiul lui Theodor Codreanu intitulat Nicolae Breban și trădarea criticilor (III), început în numărul din martie 2022, iar Ana Olos semnează articolul DEM: Trei scrisori către Marie.

l  2 decembrie 2016. „Informația zilei” de la Satu Mare titrează: Acad. Marius Porumb, membru al ASTRA Carei, decorat de președintele Klaus Iohannis. Cu ocazia Zilei Naționale, academicianului clujean i-a fost conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer, distincție primită și de „colegii” Dan Berindei și Victor Giurgiu. Acad. Nicolae Breban a fost gratulat cu același titlu, în grad de Comandor, iar academicienilor Dorel Banabic, Alexandru Balaban, Sabina Ispas, Gheorghe Păun, Dan Rădulescu, Alexandru Surdu, Dan Tufiș și Aurel Iancu, în grad de Cavaler.

l  28 ianuarie 2016. „Graiul Maramureșului” titrează: Dariu Pop, prietenul lui Liviu Rebreanu, în Note autobiografice. Autor: Cornelia Tocaci. Despre lansarea, în 27 ianuarie a.c., la Biblioteca Județeană din Baia Mare a volumelor aparținând omului de cultură Dariu Pop: Dascălul din Blidari și Note autobiografice, apărute la Editura Citadela din Satu Mare (reeditare). Au prezentat cărțile, autorul și „relațiile” sale: Ioan Nistor, Aurel Pop și dr. Viorel Câmpeanu. Moderator: dr. Teodor Ardelean. Profesorul, ziaristul și omul de cultură Dariu Pop s-a născut în 16 aprilie 1887 în Măgura Ilvei și, după o viață zbuciumată, se stabilește în 1919 la Satu Mare, unde, ca inspector școlar, contribuie la organizarea învățământului românesc din județ, editarea de manuale și ridicarea de școli noi (peste 130). (N.n. - Pe Liviu Rebreanu l-a avut coleg chiar de bancă, în perioada studiilor la Gimnaziul românesc din Năsăud.)

l  28 mai 1921. În Duminica Rusaliilor, în timpul Sfintei Liturghii, se naște la Plopiș unul dintre marii mărturisitori pentru Hristos și pentru Biserica Ortodoxă, Ioan Chira, călugărul, starețul de la Rohia, episcopul vicar de la Cluj, episcopul și apoi arhiepiscopul, „Voievodul spiritual” al Maramureșului și Sătmarului, Justinian. Om al dragostei și al îngăduinței, cu zefirul sfințeniei, jertfitor și împlinitor, chemat de Dumnezeu la înaltă slujire și mângâietor pentru multe suflete. Din buchetul contemporanilor cu care a împărtășit tainele lumii și care s-au modelat sufletește din prea-plinul inimii sale identificăm: Roman Ciorogariu, Nicolae Ivan, Nicolae Bălan, Emilian Birdaș, Teoctist Arăpașu, Nicolae Corneanu, Antonie Plămădeală, Dumitru Stăniloae, Bartolomeu Anania, Mircea Păcurariu, Laurențiu Streza, Daniel Ciobotea, Andrei Andreicuț, Irineu Popa...

l  17 iulie 1973. În Jurnalul său personal (Caietul XXXII, mss., p. 44-45) Justinian Chira notează: „Foarte apropiat mă simt față de Mitropolitul Nicolae Colan și de modelul cu care, înainte vreme, îl asemănam pe Nicolae Colan, episcopul Bienvenu, din opera nemuritoare a lui Victor Hugo, Mizerabilii. O adâncă afecțiune am față de aceste modele. Le simt foarte apropiate de sufletul meu. Doresc fierbinte să le pot urma exemplul. Mitropolitul Nicolae Colan: noblețea spirituală, demnitatea, calmul, punctualitatea, desăvârșita lui diplomație și finețea intelectuală, felul lui de a privi și rezolva problemele, neabaterile lui de pe calea omeniei și a răbdării. Toată viața lui îmi este scumpă. Când observ că ceva din calitățile lui mi s-au strecurat în suflet, sunt foarte fericit.”

l  10 septembrie 1973. Text din Cartea de Aur a Mănăstirii Rohia: „Cu prilejul Proclamării Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a înălțării la acest rang a IPS Teofil și a hirotoniei PS Episcop Justinian Maramureșeanul am poposit, cu bunăvoința îndatoritoarei gazde, la acest sfânt lăcaș monahal, îmbrăcat în frumusețea firii și plin de Har Dumnezeiesc, sfântul prestol cheamă la viața cea în Hristos, trăită din plin de buchetul fraților din Sfânta Mănăstire, modelați sufletește de vrednicul lor părinte Justinian Chira.” Semnează: Teoctist al Olteniei, Teofil Arhiepiscop ortodox al Clujului, Justinian Chira Maramureșeanul, Episcop-vicar Cluj. Pecete de Apostolie!