Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (XCVIX)

·        10 februarie 1870. George Pop de Băsești ajută familia profesorului universitar Alexandru Roman, membru al Academiei Române, directorul ziarului „Federațiunea”, care, pentru publicarea în ziar a „Pronunciamentului” de la Blaj împotriva constituției dualiste, austro-ungare, e „prigonit cu cruzime de puternicii zilei” („robie de un an” și amendă de 500 floreni”). Mai mult, George Pop a apelat pentru ajutor și la alți români vrednici, răspunzând favorabil Ioan Cheșeli, protopop de Năpradea, Ioan Oșianu din Bârsăul de Sus, Ioan Boitor, notar, Mihai Brândușian, notar, Simeon Pop, notar, Ioan Sabău, notar ș.a.

·        28 februarie 1870. Reuniunea, convocată prin Apelul din 10 februarie 1870 (70 de persoane), condusă de maramureșeanul Gavril Mihalyi și Iosif Vulcan, în vederea înființării unui teatru național pentru români, alege o comisiune din cinci membri, pentru compunerea unui program din care a făcut parte și Iosif Hodoș, membru fondator al Societății Literare Române, alături de Victor Babeș, Petru Mihalyi, Alexandru Mocioni și Iosif Vulcan.

·        5 martie 1870. În „Gura Satului”, nr. 10, este publicată Hora lui Alexandru Roman. Peste câțiva ani, cu un text foarte asemănător, este dată publicității în „Foaia populară”, Doina lui Lucaciu. „Hora” lui Roman are 14 strofe, cea a lui Lucaciu 8. Iar cel care acuză de plagiat pe George Bocu pentru Doina lui Lucaciu este chiar Iosif Vulcan. Sever Bocu, fiul învățătorului George Bocu, mărturisește mai târziu în memoriile sale: „Cuvintele din Doina lui Lucaciu, tatăl meu le-a luat din Doina lui Roman, cuvinte pe care le-ar fi declarat el ca elev de liceu în Beiuș. Doina lui Roman a rămas necunoscută, a lui Lucaciu a devenit proprietatea națiunii... Doina lui Roman el o avea scrisă în notiță fără nume de autor, căci în Gura Satului însăși nu a apărut iscălită și nici în volumul de versuri a lui Iosif Vulcan nu figurează”. După apariția Doinei lui Rațiu din revista „Dreptatea” de la Timișoara a început să circule o variantă nouă a Doinei lui Lucaciu, care a fost publicată în cartea lui Tiron Albani.

·        5 aprilie 1870. Comisia aleasă la Pesta în vederea alcătuirii „Programului preparativ” spre înființarea unui teatru românesc îl alege pe Iosif Hodoș, membru fondator al Societății Literare Române, ca președinte, iar pe Iosif Vulcan ca secretar.

·        7 aprilie 1870. La Pesta, președintele Comisiei pentru demararea înființării unui Fond de teatru român, Iosif Hodoș, semnează în această zi un „Apel către publicul român”, tipărit în „Familia” și în alte ziare. Apelul constituie și azi o perlă de pledoarii pentru o cauză măreață. Primele lui fraze sunt revelatoare: „Arma cea mai puternică a tuturor națiunilor a fost, este, și va fi pentru totdeauna cultura. Cultura e viața, ignoranța moarte. Însă cultura are să fie națională, căci numai cultura națională dă putere de viață și e paladiul imortalității unei națiuni”.

·        9 aprilie 1870. De la confratele Alexandru Roman epistolă încărcată de multă durere către Magistrul Barițiu. Amănunte din proces și estimări la ce va să fie. Solicitări de „colectă” către soția sa Leontina Roman, dacă nu va fi grațiat de Împărat.

·        24 mai 1870. Printr-o scrisoare trimisă lui Ioan Mihalyi de Apșa, Simion Botizan îl felicită pentru acțiunea de înființare a unui ziar românesc în Maramureș.

·        2 iunie 1870. Iosif Hodoș Membru fondator al Societății Academice Române participă la inaugurarea Gimnaziului român ortodox Brad, pentru care a luptat constant și determinant. La eveniment Iosif Hodoș, a venit direct de la Dieta din Pesta, pentru a fi prezent la „inaugurarea fratelui său”. Era al cincilea gimnaziu din Transilvania, după cele din Blaj (înființat în 1754), Beiuș (1848 sau 1828?!), Brașov (1858) și Năsăud (1863). [Dr. Florian Roatiș, Un întemeietor al Academiei Române: Iosif Hodoș, în „Familia română”, An 17, Nr. 1-4 (60-63), ianuarie-decembrie 2016, p. 5-18].

·        24 august 1870. În procesul-verbal al ședinței Societății Academice Române se menționează că Alexandru Roman nu a putut lua parte la lucrările din acest an, datorită situației de a fi „judecat de către autoritățile maghiare” pentru „delict de presă” și închis în arest timp de un an.

·        28 septembrie 1870. Prin Înaltul Decret nr. 311, ofițerul și inginerul de origine maramureșeană Titus Dunca este distins de către Domnitorul Carol I cu Medalia „Virtutea Militară” și Ordinul „Steaua României”. Născut la Iași la 6 ianuarie 1845, Titus Dunca descinde din linia voievodală Ioan de Rozavlea (nepot al lui Iuga Vodă de Săliște, frate al lui Bogdan-Vodă). Va încheia șirul vieții la 14 octombrie 1903 la Pitești.