Biblioteca de idei / Diarium Academicum Septentrionis (CII)

·        12 mai 1872. „Familia” lui Iosif Vulcan își dedică în întregime numărul acestei „lucrări” Adunării de la Satu Mare a Societății pentru Fond de Teatru Român. În numărul următor începe publicarea discursului rostit de Iosif Vulcan.

·        30 mai 1872. Epistolarul de pe ruta nominală I. Hodoș – G. Barițiu continuă cu alte precizări despre „Programul Hodoș”. „Programul este publicat. Și așa sunt convins că românii ardeleni sau trebe să urmeze acel program, sau să rămână în pasivitatea de până acum./ Io a treia cale nu o văd, nu o pot ghici... Cu puțini câți am vorbit io, mai ales ai noștri de aici, toți au consimțit la programul meu”. În continuare deputatul Hodoș face și o listă de propuneri personale pentru candidații români în cercurile electorale unde cunoaște situația. „Mă voi simți foarte măgulit, prea stimate d-le, dacă mă vei onora cu prețiosul d-tale răspuns”.

·        5 iunie 1872. După „Federațiunea”, Programul lui Iosif Hodoș se publică integral și în „Gazeta Transilvaniei”, XXXV, nr. 41, p. 2.

·        8 iunie 1872. În „Gazeta Transilvaniei”, XXXV, nr. 42, p. 1 George Barițiu semnează o Epistolă deschisă, în care își exprimă „opiniunile” cu privire la „Programul Hodoș”.

·        19 iunie 1872. În „Federațiunea”, V, nr. 61, p. 241, Alexandru Roman îi răspunde Epistolei deschise a lui G. Barițiu în articolul Participarea românilor transilvăneni la alegerile de deputați, semnat cu pseudonimul Catone Censorul. Semn că cei doi, Roman și Hodoș, constituiau un cuplu ideologic redutabil!

·        23 iunie 1872. Ca efect al preocupărilor marilor intelectuali români în cadrul Societății pentru fondul de teatru român, „Societatea de diletanți” din Strâmtura organizează prima reprezentație teatrală în limba română cu piesa „Rămășagul” de Vasile Alecsandri. Trupa a fost inițiată și condusă de preotul Vasile Caracioni.

·        3 iulie 1872. Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa, alături de George Barițiu, Ilie Măcelariu și dr. Ioan Rațiu semnează Memorandumul de la Blaj, în care reprezentanții românilor transilvăneni cereau conducerea autonomă a școlilor și folosirea limbii române în învățământ, inclusiv în cel universitar, agronomic etc.

·        20 august 1872. În cadrul Adunării generale a Asociațiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureș, condusă de dr. Ioan Mihalyi de Apșa, s-a ales un comitet care să se ocupe de zidirea internatului Preparandiei din fondurile Asociațiunii.

·        22 august 1872. Iosif Hodoș, membru fondator din partea Maramureșului al „Societății Literare”, a fost implicat în toate proiectele acestui forum, inclusiv în realizarea Dicționarului limbii române. După retragerea din „Academie” a lui I. Heliade Rădulescu în 1870, volumul de muncă a fost împărțit pe litere și colaboratori, literele F, G, H fiindu-i încredințate lui Alexandru Roman, iar literele I, J, K lui Iosif Hodoș. Ziua de 22 august 1872 este momentul în care Iosif Hodoș, membru al Comisiei lexicografice, predă manuscrisul celor 72 de coli, dovedind că și-a îndeplinit misiunea cu hărnicie și seriozitate.

·        26 august 1872. O nouă adunare a Asociațiunii la Sighet în care dr. Ioan Mihalyi de Apșa, îngrijorat de situația culturală grea, face un apel către membri de a susține prin mijloace naturale Preparandia, care între anii 1862-1869 a funcționat cu mari greutăți.

·        3 septembrie 1872. În revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, nr. 36, p. 425, Tit Bud, „contaminat” de superiorul său, Laurențiu Mihalyi de Apșa, în preocuparea de culegere a folclorului, începe să valorifice primele producții sub titulatura Doine și hori poporale din Maramureș (N.n. – Laurențiu Mihalyi de Apșa [1815-1881], preot greco-catolic român, folclorist și înflăcărat naționalist, a fost membru fondator al Societății de lectură Dragoșiana. Este cel care a declanșat, în 1860, protestele împotriva scrierii cărților funciare în limba maghiară. Informații decupate din lucrările istoricului Ioan Ardeleanu-Pruncu de la Sighetu Marmației).

·        27 octombrie 1872. În familia profesorului Ioan Popp din Sighet se naște viitoarea soprană Valeria, care, alături de soțul ei, Silviu de Herbay, vor contribui la popularizarea creației culte românești din operele lui Iacob Mureșianu, Tiberiu Brediceanu, Gheorghe Dima etc.

·        24 decembrie 1872. Scrisoarea ziaristului Iosif Vulcan către Ioan Mihalyi de Apșa prin care îl roagă să recomande revista „Familia” în cercul său de cunoștințe.

·        8 ianuarie 1873. Se naște la Bădăcin (după unele surse la Șimleu Silvaniei) Iuliu Maniu, viitor mare om politic și Membru de onoare al Academiei Române (1919). Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a crescut în casa unchiului Simion Bărnuțiu, căci bunicul patern al lui Iuliu Maniu s-a însurat cu Ileana, una dintre cele șase surori ale marelui cărturar revoluționar. S-a căsătorit cu Clara Maniu, născută Coroianu, fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu. Iuliu Maniu a fost prim-ministrul României în trei mandate. Președinte al Partidului Național Român (1919-1926) și al Partidului Național Țărănesc (1926-1933 și 1937-1947). Președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Avea să sfârșească viața sa pământească la 5 februarie 1953 în închisoarea politică de la Sighetul Marmației.