Biblioteca de Idei. Diarium Academicum Septentrionis

 ·          1977. Pentru stagiunea 1977-1978, Iosif Herțea compune muzica originală pentru spectacolul „Un domn pribeag” de Nicolae Iorga, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani (Regia: Cătălin Naum).

• 1994. Pentru stagiunea 1994-1995, Iosif Herțea compune „muzica originală și parafrazări după Anton Pann”, pentru spectacolul „Anton Pann” de Lucian Blaga, la Teatrul Național din București (Regia: Dan Micu). 

• 10 decembrie 1995. Are loc, la Teatrul Național din Craiova, premiera la „Danaidele”, după Eschil, în scenariul și regia lui Silviu Purcărete și scenografia Ștefaniei Cenean. Un spectacol „fenomenal” atât prin actori (Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Alexandru Repan, Michaela Caracaș, Mariana Buruiană, Coca Bloos …) cât, mai ales, prin muzica lui Iosif Herțea, cu sonorități speciale și cu ciudate instrumente care invadează scena și la care se cântă live (goarnă, corni, vioară etc.). Această premieră este apogeul carierei herțiene, al cărei rafinament a mers până în punctul în care a făcut, din tăcere, un personaj de o forță olimpiană. Timpul, ce se scurge picătură cu picătură, a fost gândit de cunoscutul compozitor și etnomuzicolog ca o clepsidră în care nisipul este înlocuit de apă, semn al viului în permanentă mișcare și regenerare. Într-un interviu dat la un post român de televiziune, Iosif Herțea afirma că „muzica de scenă poate fi aproape de atâtea feluri câte spectacole sunt”, căci „orice zgomot ar trebui să aibă specificație”.  

• 1958. La Editura Muzicală din București apare cartea profesorului Tiberiu Alexandru „Béla Bartók despre folclorul românesc”. 

• 1994. În volumul „Centenar C. Brăiloiu” tipărit la Editura Muzicală din București, Iosif Herțea semnează studiul „Un mesaj nerostit despre viața muzicală a unui sat”. 

• 22 martie 2017. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare. La Cabinetul Memorial „Iosif Herțea” are loc evocarea „Iosif Herțea onorat de Academia Română”, cu ocazia aniversării a 81 de ani și a acordării Premiului „Ciprian Porumbescu”, oferit de Academia Română, Secția Arte, Arhitectură și Audiovizual (Președinte: acad. Răzvan Theodorescu) pentru lucrarea herțiană „Cimpoiul și Diavolul. O poveste adevărată a instrumentelor muzicale populare din România, apărută la Editura Etnologică din București în 2014. Au evocat personalitatea celui mai mare „vrăjitor de sunete” din România: dr. Teodor Ardelean, drd. Liliana Voș, Daliana Bonaț și dr. Ștefan Vișovan.

• 1983. În „Anuarul de Folclor”, editat de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Centrul de Științe Sociale, Sectorul de Etnologie și Sociologie, Iosif Herțea publică studiul „Cimpoierul-păpușar, în care relatează descoperirea făcută de Constantin Brăiloiu în primăvara anului 1931 în satul Valea Mare – Runcu din județul Gorj „un cimpoier care, pe lângă repertoriul obișnuit, oferea și o piesă ieșită din comun, mai bine zis un mic spectacol «focul păpușilor». Spectacolul consta din manevrarea unei perechi de păpuși (oltean și olteancă), deodată cu cântarea melodiei – cu ajutorul unui fir trecut prin păpuși și legat de un deget al instrumentalistului”. C. Brăiloiu i-a înregistrat muzica pe cilindru și pe disc, i-a făcut trei fotografii și un mic film cinematografic, iar toate acestea i-au fost de folos în realizarea lucrării „Schiță a unei metode de folklor muzical”, publicată întâi în românește și apoi la Paris, în limba franceză. Același fenomen, ce părea singular, a fost descoperit de Iosif Herțea în Neamț și Țara Hațegului și este descris științific cu detalii de tehnică instrumentală, inclusiv cu schițe, desene, marcaje, dar și comparativ cu alte marionete, din alte țări ale lumii. Studiul constituie cea mai explicită prezentare a descoperirii etnomuzicologului C. Brăiloiu, dând valențe considerabile și sporind anvergura științifică a autorului Iosif Herțea (p. 131 – 160).

• 9 februarie 2021. Autograf de la acad. Ioan-Aurel Pop pe pagina de titlu a cărții „Veghea asupra limbii române”: „Doamnei Florica Bud, Slujitor de vocație a muzei Caliope”. Cartea se găsește pe „raftul de aur” din Biblioteca familiei Florica și Nicolae Bud.

• 30 mai 2009. Autograf de la Dumitru Țepeneag, pe pagina de gardă a lucrării „Maramureș”: „Doamnei Florica Bud, cu toată simpatia”.

• 31 mai 2008. Autograf de la Adam Puslojić scris pe „Peretele cu scriitori ai Casei Bud” din Baia Mare: „Casei Bud. Un vers care mă roagă să nu mor. Adam Puslojić. Serbia”.

• 7 octombrie 1923. Prin Actul nr. 4362 / 7 oct. 1923 Episcopul Nicolae Ivan al Clujului îi conferă preotului Nicolae Gherman distincția de protopop onorific, cu dreptul de a purta brâu roșu.

• 2 iunie 1925. Părintele Nicolae Gherman de la Rohia trimite episcopului Nicolae Ivan din Cluj Actul fundațional prin care s-a hotărât ridicarea Mănăstirii Rohia, lăcaș care este aproape terminat și ar putea fi binecuvântat în ziua de 15 august, ziua „Adormirii Maicii Domnului”. Așezământul consta dintr-o biserică de piatră / cărămidă, o locuință cu o cameră, edificată din lemn, pentru un monah, o locuință pentru cântăreț – crâsnic, constând dintr-o cameră și cuhă, un mic grajd cu șopron de lemn.

• 14 august 1926. În drum spre Mănăstirea Rohia, Episcopul de Cluj Nicolae Ivan a făcut un prim popas în itinerariul său pastoral în Parohia Baba, pe șoseaua Gâlgău – Tg. Lăpuș, unde a oficiat o slujbă în fața întregului sat. La ora 12.00, înaltul ierarh a sosit la Târgu Lăpuș, unde, în după-amiaza zilei, s-a slujit vecernia cu priveghi, iar seara, la ora 21.00, corul studenților Academiei Teologice din Cluj, venit pentru sfințirea Mănăstirii „Sf. Ana”, a susținut un concert religios în Sala de festivități a orașului.

29 august 1926. Revista oficială a Episcopiei Clujului, „Renașterea”, nr. 35, apreciază că, la Slujba de sfințire a Mănăstirii „Sf. Ana” Rohia săvârșită de Preasfințitul Nicolae Ivan, au participat circa 10.000 de credincioși, prilej cu care s-au făcut donații pe seama mănăstirii în sumă de    120.000 lei. În cinstea praznicului s-au compus mai multe imnuri. Reproducem una dintre aceste cântări: „Să plecăm cu mic, cu mare / Ca să prăznuim serbare / Sărbătoarea Maicii Sfinte / Celei de toți preamărite / La Rohia să se adune / Multă lume împreună / Să se roage-n mănăstire / Pentru – a lumii fericire / Popi, călugări și popor / Stau la rugă în sobor / Căci acolo, sau în codru / Rugăciunea-i mai cu modru”.