Biblioteca de idei / Despre migraţiune

Oricât aş dori să evit presiunea cotidianului, nu pot refuza câteva consideraţii ce au legătură cu problemele europene în faţa actualului „val migrator”.

Nu înţeleg de ce omenirea nu învaţă din experienţele anterioare. Sunt cazuri care atestă clar ciclicităţi, dar conducătorii popoarelor nu vor să vadă decât atât cât poate oferi orizontul zilei. Sunt, cum s-ar spune, zilieri şi nu „conducători de lung traseu”.

Peste continentul nostru, toate valurile de migraţie au venit din Răsărit. Deci toată Europa a fost cândva... Apusul. Adică ţinta migraţiilor. Ce popoare au rămas? Nu cele ce au încercat cucerirea cu sabia (mongoli, gepizi, avari, huni etc.), ci aceia care au venit cu căruţa şi bocceaua. Astfel că acum vechii băştinaşi ai Europei – iberii, celţii, etruscii, aheii, tracii, dacii ş.a.m.d – sunt dominaţi de către cei ce au avut nu sedentaritate genetică, ci „dorinţă de a se aşeza”. Dar asimilările etnice din ultimii 2.000 de ani au încâlcit atât de mult lucrurile, încât e greu acum să le decelăm sistematic. Şi, în plus, nici nu mai are niciun rost o astfel de acţiune!

De ce? Pentru că, oricum, procesele istorice se impun. Românii, din cel mai sedentar popor al Europei şi din cel mai „sigur”, în sensul că de aici, din Carpaţi a pornit „popularea” celorlalte teritorii (!sarea fiind cheia problemei), au ajuns acum, cu cele 4,5 milioane de locuitori peregrinaţi pe continent (!incluzându-i şi pe cei din Basarabia!) cel mai migrator popor al Bătrânului Continent. În linii mari, dacă am cucerit ceva, am reuşit prin muncă, disciplină, organizare, bun intelect şi bună purtare! Dacă n-am reuşit, a fost pentru că ne-am dovedit uneori prea „asiatici” în formele de vieţuire. Europenii, în astfel de situaţii ne-au respins; şi pe noi, dar mai ales pe romii de la noi.

Acum, în faţa probei reale, administrate de refugiaţii din Orientul Apropiat şi Africa de Nord, Europa poate realiza toate consecinţele incoerenţelor sale în înţelegerea europenilor din centrul şi estul său. O fac şi o vor face chiar cu sila, înghiţindu-şi cenzurile transfrontaliere şi toate formulele de „spaţiu Schengen”. E o lecţie care nouă nu ne prinde bine, dar ne slujeşte!

Aceşti scrobiţi diplomaţi din Vest trebuiau să primească o lecţie, ca să ştie cum se face istorie! O Europă clădită acum fără norme de egalitate, precum cele din vremea Apostolului Pavel (Imperiul Roman) nu putea dăinui la infinit. O Europă cu mai multe viteze de dezvoltare şi cu cetăţeni de „gradul zero”, „gradul întâi” şi „gradul doi” nu putea subzista fără ca „focul istoriei” s-o cuprindă.

Să trăim lucid evenimentele! Dar să mai ştim şi că ciclicităţile istorice nu s-au terminat! Popoare migratoare au fost şi vor mai fi! Important e să reuşim să le asimilăm, fără să ne schimbăm substanţa noastră fundamentală!