Biblioteca de idei / Despre expedienţă!

Dicţionarul explicativ al limbii române nu cuprinde acest termen: expedienţă. Găsim în schimb: „a expedia”, „expedient”, „expediere”, „expeditiv”, „expeditor”, „expediţie”. Sper că la o nouă ediţie lingviştii din Academia Română, sub imboldul cercetătorilor de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, vor ac-cepta şi „evidenţa” acestui nou/vechi cuvânt în limba română.

Spun asta bazându-mă pe discursurile din ultimii ani ale celor mai curajoşi luptători pentru „salvarea naţiei”. Sunt idei cu adevărat „tehnocratice” bazate pe analize serioase şi profunde. Termenul apare şi în documente româneşti şi internaţionale cu sens denominativ pentru situaţii clare de „lucru de mântuială”. Altfel spus, este sinonim cu „fuşereală”. Se numeşte „expedienţă”, spre exemplu o procedură guvernamentală sau parlamentară de a aborda o temă importantă şi a o legifera prin acte normative fără „substrat-dezbatere”, fără cunoaştere sau cu un mare deficit de cunoaştere. Este „expedienţă” orice abordare a unui subiect care, deşi presupune registru grav al meditaţiei umane, este tratat în format ironic sau parodic.

În urmă cu peste un secol şi jumătate, limba română a preluat substantivul expedient cu sensul de „mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face faţă unei situaţii grele“, iar prin extensie termenul a căpătat şi sensul de „mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură banii”. Revăzând în dicţionar aceste conotaţii, am realizat că, în timp, expedienţă ar putea însemna chiar şi „cale imorală de a trata un subiect important” sau „procedeu improvizat de a soluţiona o problemă serioasă”.

Luaţi la dumneavoastră cuvântul acesta şi încercaţi să-l aplicaţi la toate situaţiile care vi se par nefireşti. Avem atâta „experienţă” fiecare, încât adesea „decelăm” multe astfel de „cazuri”, de lucruri, atitudini sau practici expeditive şi superficiale. Se fac doar să se facă! Se abordează doar pentru că este un subiect fierbinte. Se pricep toţi la toate, când, de fapt, dacă ar fi „scuturaţi” de „pene”, ar arăta ca nişte indivizi bolnavi de …„deficit de cunoaştere” sau de „degenerescenţă cognitivă”.