Biblioteca de idei / De la „romanul de călătorie valah” la „rânduiala românească”

Mă interesează de mai mulţi ani şi din mai multe perspective un roman de călătorie scris de Johann Friedrich Mayer. M-am bucurat în anul 2008 când a apărut la Editura Mica Valahie din Bucureşti cartea lui Dumitru Cristian Amzăr „Din istoria relaţiilor româno-germane”, care cuprinde şi teza sa de doctorat. Ştiam din surse „externe” (prietenii de la Biblioteca Română din Freiburg) că renumitul sociolog român şi-a susţinut, în decembrie 1958, la Universitatea Johannes-Gutenberg din Mainz examenul de doctorat în filosofie cu teza „J.F. Mayer şi romanul său de călătorie valah. O contribuţie germană la cunoaşterea României din veacul al XVIII-lea”.

Intrând pe coridoarele unei documentări atât de contorsionate, căci tezele de doctorat susţinute de confraţii noştri din exil existau doar la Freiburg, în Germania, unde un grup de intelectuali români s-au gândit să nu lase pradă pieirii viaţa intelectuală românească „din ţările libere”, m-am întâlnit şi cu contribuţiile unei tinere cercetătoare, Dora Mezdrea, care „a luminat” cu preocupările sale de arhivă şi alte trasee de viaţă înceţoşate de timpul istoric rebel (Nae Ionescu, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă ş.a.).

Îi mulţumesc public acestei mai tinere colege filolog-cercetător şi pentru contribuţiile sale atât prin traduceri, cât mai ales prin lucrările de bibliografiere, istorie literară ş.a., dar mai ales pentru „recuperarea” operei lui D.C. Amzăr. Văzusem într-un plan de cercetare al Institutului Român de la Freiburg, printre alte „proiecte” şi pe cele ce îl vizau pe marele sociolog. Amzăr D.C.: „Studii de sociologie” şi „Istorie românească trăită în Germania”; Dora Mezdrea: „Bibliografie D.C. Amzăr” şi „Monografie D.C. Amzăr”... De-acum suntem aproape de „orizonturile” intereselor! Mai mult Editura Eikon din Cluj–Napoca a editat în 2013, sub semnătura D.C. Amzăr „Studii etno-sociologice”, ediţie îngrijită de Dora Mezdrea şi Dinu Amzăr, lucrare ce împrospătează memoria cercetătorului, dar şi a Şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti.

Şi uite-aşa, pornind de la o idee de căutare, am descoperit un alt mare gânditor, dintre cei ce produc profunde plăceri intelectuale. Căci D.C. Amzăr şi-a aşezat întreaga sa gândire sub auspiciile generoase ale conceptului românesc de „rânduială”, în dimensiunile sale ontologice de „legea externă şi neînduplecată a tuturor alcătuirilor şi începuturilor acestei lumi”. Ceva asemănător teoriilor lui T. Kotarbinski („lucrul bine făcut”), poate chiar superior din punct de vedere al genezelor şi etnogenezelor.