Biblioteca de idei / Cu preţuire despre Moştenirea Bretan!

Am primit zilele trecute un pachet consistent din Statele Unite ale Americii de la Doamna dr. Judit Bretan, conţinând cărţi şi CD-uri cu înregistrări muzicale aparţinând tatălui său, compozitorul Nicolae Bretan (1887-1968). Cum nu ştiam nimic despre această personalitate muzicală, am citit pe nerăsuflate „monografia” Uraganul – O viaţă pentru Nicolae Bretan, apărută la Editura clujeană „Casa Cărţii de Ştiinţă” în 2013. 500 de pagini conţinând „mărturii în fragmente” despre o viaţă tumultoasă şi un destin dramatic. Iar acum, după o astfel de tulburătoare lectură, pot să spun un mare adevăr. Noi românii suntem campioni mondiali la ingratitudine. Iată câteva argumente.

Nicolae Bretan a fost unul dintre cei mai mari compozitori români, regizori şi cântăreţi. Creaţia sa cuprinde câteva sute de lieduri pe versuri ale unor mari poeţi români, maghiari şi germani, epopeea naţională Horia (operă în trei acte), opere într-un act (Luceafărul, Golem, Arald) ş.a. Cu toate acestea, forurile „competente” române refuză să-l asume. Atât cele cu care a fost contemporan, cât şi cele de azi. Iar fiica sa, dr. Judit Bretan, de acolo, din SUA, îşi continuă lupta pentru aşezarea unui compozitor universal în ierarhia poporului pe care l-a slujit.

Un om frumos până la sfârşitul vieţii a fost hăituit o jumătate de secol din invidie şi/sau din prostie. Decidenţi culturnici care au ucis visurile unui compozitor uriaş, iar mai apoi visurile fiicei sale de a-l aduce în memoria Ţării şi pe scenele ei muzicale.

Unda de fericire este adusă în acest Destin de lupta Doamnei dr. Judit Bretan. O fiinţă atât de luptătoare, pe cât este de presantă Moştenirea Bretan. O fiică ce „a cântat întotdeauna pentru Tata”. Aşa scrie şi pe coperta jurnalului său. Felicitări Judit şi mulţumiri pentru Darul ce ni l-ai făcut prin publicarea cărţii şi a operei Marelui Tău Tată!