Biblioteca de idei. Cu Neagu Udroiu prin Țara Silvaniei

Ca partizan și artizan al cunoașterii exhaustive, îmi organizez viața în funcție de marile provocări gnoseologice. Recent l-am însoțit, pe durata unei zile-lumină, pe jurnalistul și diplomatul Neagu Udroiu în Sălaj. A fost dorința sa arzătoare, de om care a bătut și străbătut toate meridianele globului, de a lua pulsul actual al ținuturilor mele natale, provocat, mai ales, de staturile „monumentale” ale acestui pământ românesc: Castrul Roman de la Moigrad-Porolissum (n.n. – în acest sat m-am născut!), Gră­dina Botanică „Vasile Fati” din Jibou (n.n. – aici am făcut liceul), obeliscurile de la Guruslău, Ip și Treznea ș.a.m.d. Pentru un om de elită, Neagu Udroiu fiind acceptat ca unul dintre cei mai importanți ziariști și scriitori ai ultimilor 60 de ani, a fost, însă, cel mai atractiv periplul ideatic într-o baștină etnică, unde locurile își mai strigă pe nume oamenii mari care au rodit copios, convingător și decisiv pentru Neam. De la Tohat – Petre Dulfu, arhicunoscut mai ales după ce numele său a fost ridicat la rang de instituție; de la Bârsău de Sus, unde a venit pe lume (la 20 iulie 1843) Andreiu Cosma, bărbatul care „a dus cea mai însemnată contribuție la îmbună­tățirea și consolidarea stării materiale a românilor sălăjeni” (I. Ardeleanu Se­nior); de la Oarța – Gheorghe Pop de Oarța; de la Mânău – Ignatie Darabant, demn înaintaș, intrat devreme în Galeria Părinților Patriei … Dar, mai ales, vibrațiile încă notorii de la Băseștiul lui Badea George, „Bătrânul Nației”, „Marele Mecena”, Președintele Marii Adunări Naționale a Românilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 …
Se aud șoapte de nume din aproape fiecare sat românesc. Chilioara, unde a fost zămislit cel ce era considerat „gură de aur al Sălajului” – Alimpiu Barbulovici (vicar al Silvaniei timp de 40 de ani, președinte al Despărțământului sălă­jean al ASTREI, al Reuniunii Învăță­torilor Români Sălăjeni) se însoțește cu Bocșa, deoarece aici odihnesc osemin­tele marelui bărbat pomenit, alături de cele ale lui Simion Bărnuțiu, ideologul revoluției transilvănene de la 1848, supranumit, pe bună dreptate, „Moise al românilor”.
Ajunși la Sărmășag, aici unde marele istoric sălăjean I. A. Senior a pritocit multe dintre cărțile sale pe când lucra la mină în postul nobil de „contabil”, la mică distanță de Bobota lui Corneliu Coposu, de Mălădia întâiului episcop al Diecezei de Gherla Ioan Alexi și de Supurul său natal, răzbat spre noi alte reverberații nominale, demne a face parte din categoria „Oameni din capul unghiului”. După doar zece kilometri, coborâm pe prispa Casei Memoriale a lui Iuliu Maniu de la Bădăcin, marele artizan al Marii Uniri, apoi la Pericei, încadrați de memoria Familiei Deleu și Șimleul Silvaniei, care, prin înființarea în 1810 a Vicariatului Greco-Catolic al Silvaniei, a devenit metropola spiritului național sălăjean, iar prin uriașul suflet al doctorului Ioan Pușcaș, a dus în lume ideea de valoare la români.
Cel mai vizibil element gnoseo luminează ideea că prin locurile sălăjene trecutul intră vertiginos în viitor. Prietenul meu Neagu Udroiu, un neobosit „memorialist”, își amintea mereu inclusiv numele oamenilor de seamă ce au condus Sălajul în vremurile „celelalte”. Laurean Tulai, Ion Traian Ştefănescu, Ioan Avram. Nu puteam să nu-l însoțesc și cu această dimensiune de neșters dintr-o istorie adevărată, dar, mai ales, l-am ajutat să cunoască „oameni noi”, cu roluri și rosturi esențiale. Părintele Cristian Borz de la Bădăcin, eroul ree­dificării memoriei lui Iuliu Maniu, Ligia Alexandra Bodea și familia sa din Iaz, care salvează valorile tradiționale dintr-o zonă ce n-are Muzeu Etnografic, pop­telecanii Filonaș Chiș, fost prefect și deputat de Sălaj și Călin Bereschi, primarul comunei mele, Mirșid. Iar aici, la Popeni, în fața Căminului Cultural ce poartă numele fostului mare ministru Ioan Avram, și în gospodăria lui Filonaș s-au derulat atât de frumoase amintiri cu „profesorul”, căci, coincidență de sentimente, Ioan Avram i-a fost profesor universitar lui Neagu Udroiu, iar cei doi poptelecani – inițiatorii recompensării „părintelui industriei sălăjene” cu titlul de Cetățean de onoare al județului și de „patron cultural” în satul în care s-a născut.

A fost, în linii mari, o lecție rapidă de reculegere, un pelerinaj printre locurile și oamenii ce s-au statornicit în memorie sau, poate, chiar în istorie! Mulțumesc Sălaj, un județ al elitelor în care s-au născut, au viețuit și au dobândit nemurirea personalități cardinale ale generațiilor de aur ale neamului!