Biblioteca de idei / Centenarul Iuliu Andrei Pop

Anul 2015, în plan cultural, înseamnă şi Centenar IULIU ANDREI POP. Un Mare Om al Nordului, un privitor profesionist profund analitic, artistul fotograf Iuliu Pop, numit de către prieteni Duda, ar fi împlinit în această vară un secol de existenţă terestră. Dar în 1996 s-a pornit pe drumuri celeste, astfel încât creatorul şi căutătorul de imagini cu cel mai expresiv discurs fotoidentitar şi fotomemorial pentru Maramureş şi Ţara Oaşului asistă ca un pacient cuminte la toată „jertfa” de memorie ce i se aduce.

Căci o „jertfă de memorie” pot fi numite activităţile de marcare a Centenarului Iuliu Pop la Satu Mare, mai ales publicarea cărţii cu acelaşi nume la Editura Muzeului Sătmărean şi Editura Argonaut în cadrul unui proiect transfrontalier (coordonatori: Claudiu Porumbăcean, Daniela Bălu). Cartea mi-a parvenit prin grija prietenească a lui Doru Pop (Bijutierul - pentru apropiaţi!), fost coleg pe baricadele politice ale Consiliului Judeţean şi vechi şi distins căutător de valori perene, nepot al artistului.

Cu Iuliu Pop şi eu am fost prieten. L-am remarcat repede la Baia Mare prin poziţia sa „unghiulară”. După un destin complicat, fostul avocat ajunsese „cel mai bun fotograf al judeţului” şi era folosit la realizarea (în perioada 1978-1985) a celui mai important documentar despre judeţ – „Monumentele istorice din judeţul Maramureş”, ilustrat cu circa 1700 de fotografii-cronică. Era în graţiile mai-marilor judeţului, iar Centrul Judeţean de Proiectări Maramureş a realizat prin artistul Iuliu Pop cea mai frumoasă lucrare de acest fel din România! Am fost şi în casa lui de la Seini şi m-am minunat în chip apostolic de ce a putut să adune Maestrul fotograf şi Magistrul etnograf. Din păcate, prins cu ale vieţii valuri, nu l-am putut ţine aproape, cum aş fi vrut, dar dragostea mea pentru Domnul Duda nu s-a pierdut niciodată.

Acum, la Centenar, trăiesc bucuria că aceşti inimoşi muzeografi sătmăreni, în frunte cu dr. Viorel Ciubotă, i-au dăruit cel mai frumos omagiu, atât prin achiziţionarea patrimoniului foto, cât şi prin marcarea şi remarcarea expoziţională şi editorială.

Frate Duda, atunci când am editat revista „Vatra Românească” (1991), mi-ai dăruit spre publicare fotografia deosebit de expresivă ce-l portretiza pe bătrânul Ion Neagu din Botiza. Nici nu ştii ce necazuri am avut cu feseniştii lui Ion Iliescu ce pretindeau că am pus pe prima pagină poza lui Căposu (n.n – Corneliu Coposu)! Au fost sate din care, din această „raţiune”, am fost alungaţi! După câteva luni am ajuns să-l am coleg senator pe Seniorul Coposu şi i-am oferit publicaţia împreună cu explicaţia. Din acel moment dragostea lui s-a revărsat peste mine în chip uriaş, mult peste meritele mele. Îţi mulţumesc Frate Duda, pentru că m-ai aşezat la inima Ta şi la inima lui Corneliu Coposu!