Biblioteca de idei / „Cea mai scumpă ereditate”

Mereu se găsesc împrejurări nefaste „care lucrează” la rădăcina Neamului. Istoria trebuie citită şi în această cheie: decelarea minuţioasă a momentelor nefaste! Şi apoi, cu ajutorul „tabletelor” de experienţe să decriptăm prezentul! E o formulă bună, a fost de mai multe ori experimentată şi dă rezultate.

Spre exemplu, împrejurarea nefastă din aceste luni este dată de atacul mârşav la unii exponenţi ai culturii naţionale, „ochiţi” pentru implicări „suspecte” cu unele curente „periculoase” în epocă. Nu insist cu nume. Ştiţi despre ce este vorba. Toată lumea bună discută despre asta, iar acad. Nicolae Breban a deschis chiar o campanie naţională în „Contemporanul – ideea europeană” ce împlineşte în acest an 135 de trepte de la fondarea sa în 1881.

Atenţi însă, la această „bătălie ideologică” dusă de către exponenţii a două lumi cu interese total divergente, pierdem din vedere alte „nefaste împrejurări”. Ne lipseşte claritatea în vederea evoluţiei lucrurilor. Naţia nu doar că pierde valori materiale, precum în trei războaie mondiale, dar hemoragia de venit naţional continuă cu o imaginaţie patologică excepţională. Simt că ne lipseşte „sistemul nervos”, senzorii de cale, oamenii lucizi. Vorbim de lumină şi trăim într-un întuneric mereu perfecţionat.

Educaţia urmăreşte numai ţinte auxiliare, pierzând din vedere subiectul. Cultura este marcată de derapaje majore, iar exponenţii domeniilor sale structurale par lipsiţi de ceea ce pe la 1848 şi 1861 Timotei Cipariu numea drept „nutremânt spiritual”. Toţi savanţii sunt ahtiaţi de „citări” şi „coeficienţi”, uitând că ei au primit aceste „haruri” spre a le oferi „poporului din care provin”!

Acelaşi mare bărbat „binemeritat” al ASTREI, membru fondator al Academiei Române în urmă cu 150 de ani, îşi numea semenii cei valoroşi ai vremii sale „bărbaţi cu fidelitate faţă de Neam”! Şi spunea asta prezentând corect şi „stările istorice” de atunci. Adică scopul, care era foarte simplu: „pentru ca toate lucrurile să nu fie făcute în deşert!”.

Dar cine mai vorbeşte acum despre „gândirea cipariană”, „stilul ciparian”, „concepţia cipariană”… ?! Din păcate, anul acesta, deşi a fost declarat an omagial al lui Antim Ivireanul, nu va aduce lumină în paleta „curriculară”, a învâţământului teologic, de unde lipseşte tocmai „oratoria şi retorica” neincluse deloc la unele facultăţi sau predate de oameni care nu pot „performa”! Ce facem cu istoria, cu limba română, cu latina şi cu toate celelalte? Sau trebuie să-i ţinem pe copii la şcoală şapte ore pe zi ca să-i „terminăm” fizic şi psihic înainte de a-i forma?!

Văd multă rătăcire şi, din nefericire, puţine minţi lucide. Dintr-un populism ieftin, toată lumea se amestecă, deşi foarte puţini se pricep. Iar despre „egoismul” cadrelor didactice care profită de sistemele noi în maniere perfide (after-school, spre exemplu) nu discută nimeni ca să nu supere „electoratul din învăţământ”!