Biblioteca de idei. „Carol al II-lea – un rege controversat”

Titlul acestui articol reproduce parțial emblema titulară a celor cinci volume apărute în 2020-2021 la Editura Magic Print din Onești, sub semnătura lui Narcis Dorin Ion: „Carol al II-lea al României – un rege controversat”. Autorul este cunoscut în mediul elevat al istoricilor pentru alte lucrări ale sale, fiind îndreptățit și chiar învrednicit cu această cercetare prin chiar faptul că îndeplinește funcția de Manager general al Muzeului Național Peleș din Sinaia.
Este o monografie vastă, exac­tă, bine argumentată și ilustrată care îl redă pe Carol al II-lea fără filtre suplimentare de cenzură și fără marote tușate într-o anumită manieră de cele mai multe ori obtuză! Student sârguincios al profesorului Marcel-Dumitru Ciucă, Narcis Dorin Ion a fost părtaș la întocmirea și editarea științifică a primei și singurei ediții complete (în șase volume) a „Însemnărilor zilnice ale regelui”. „… am intitulat-o între datorie și pasiune și în care am cuprins toate jurnalele cunoscute (din 1904 și până în 1951) ale fostului suveran român. Întocmind mii de note explicative și transcriind acest vast material, mi-a răsărit atunci în minte, în urmă cu un sfert de veac, ideea de a realiza cândva o mare monografie despre viața absolut fascinantă a acestui personaj rocambolesc, ignorat pe nedrept și nepus la locul cuvenit în istoriografia noastră, în contextul agitatei istorii a României interbelice. Cred că acum i-a venit ceasul și ce am încercat în aceste cinci volume poate constitui o biografie din care să reiasă, sine ira et studio, și figura personajului cheie, cu luminile și umbrele ei”. Am citat din textul prefa­ța­tor, prim, un alt text cu o astfel de misiune fiind semnat de acad. Răzvan Theodorescu, vicepre­ședinte al Academiei Române.
Vă invit să cumpărați aceste volume, care au un preț absolut modic, direct de la instituția pe care autorul o servește sau să le parcurgeți la Sala de lectură a Bibliotecii.
Este o superbie de carte și un colos de noi informații pentru cei de astăzi, care știm atât de puțin, atât de trunchiat și atât de voalat despre acest mare conducător al României, în perioada celor mai mari transformări ale sale.
„Carol e un păcătos, dar e bărbat”! spunea mama suveranului, Regina Maria. Alții l-au botezat «Rege al Culturii» și n-au greșit cu nimic dacă ținem cont de toate înfăptuirile sale în domeniu. Iar dacă unele dintre „apucăturile regale” deranjează foarte mult să nu uităm că acest suveran a urcat pe Tron cu sprijinul armatei tocmai spre a stăvili „anarhia partidistă”, că gusturile sale hipertrofiate pentru fast, uniforme și titluri erau de multe ori binevenite într-o țară prea mult „domnită” … Să ținem de asemenea cont că au stat lângă Suveranul lor cei mai mari oameni de cultură ai vremii, cei cu care și pentru care Regele a întemeiat multele „Fundații” atât de rodnice pe teren cultural. Dar, mai ales, să avem în considerare vremurile în care și-a servit Poporul în perioada unui naționalism ascendent și congruent, principal factor cauzal și important referențial axiologic, politic, diplomatic, social etc.
Ultima frază semnată de acad. Răzvan Theodorescu merită evidențiată și aici de noi: „Un asemenea monarh, o asemenea domnie și un asemenea deceniu de istorie românească își meritau mult așteptatul cronicar. El este Narcis Dorin Ion, iar roadele trudei sale cărturărești sunt absolut impresionante”.
De la adulație contemporană la contestare violentă (în epocă) s-a ajuns la uitare și eliminare din multe tratate în deceniile următoare. La aproape opt decenii de la trecerea sa din această lume acest personaj controversat merita atâta lumină câtă presupune munca arhivarului, bio­gra­fului, bibliografului, hagiografului etc. spre a așeza în tablou un chip iconic mai apropiat de esențele sale epistemologice și hermeneutice. Sic transit gloria mundi!