Biblioteca de idei / „Biografiile bărbaților însemnați”

Se simte accentuat nevoia de a reveni din rătăcirile obscurităților contemporane și de a ne întoarce privirea spre marii bărbați ai neamului, care au „zidit”, cu personalitățile lor pilduitoare, „temelia” marilor prefaceri viitoare. Se poate ușor constata (și cu multă durere în suflet!) că tinerii de azi nu cunosc rolurile și rosturile marilor personalități ale trecutului românesc. Interesant devine, însă, faptul că o astfel de realitate apare pe „orbitele ceru­rilor patriei” la anumite intervale de timp, mai ales atunci când pecețile de identitate intră în criză de exprimare.

Istoricii și literații de prin părțile noastre își vor aduce ușor aminte că o astfel de idee a dominat conștiințele patrio­ților prezenți la Baia Mare cu ocazia Adunării Generale a ASTREI din august 1903. În luările de cuvânt, dar mai ales în Rezoluția adoptată, s-a re­levat ideea de a se publica neîntârziat „portretele personajelor mai marcante din istoria poporului român”. Peste doar doi ani, în 1905, Secția literară a prezentat ședinței plenare a secțiunilor un detaliat „program asupra biografiilor bărbaților noștri mai distinși din trecut, care ar fi de publicat în Biblio­teca Poporană a Asociațiunii”.
Drept urmare, în timp au fost elaborate lucrări mai „întinse” sau mai „rezumative”, prin care cititorii erau fami­liarizați cu figurile ilustre ale bărba­ților, care, prin viața și activitatea lor, au luminat „neamul” și „calea”. Ale­sandru Papiu Ilarian, Florian Por­cius, Andrei Șaguna, George Barițiu, Au­gust Treboniu Laurian, Vasile Ladis­lau Pop, Timotei Cipariu, Axente Se­­ver, Iosif Vulcan… sunt doar câteva nume onorate cu studii panegirice în volum sau în reviste („Transilvania”, „Țara noastră” ș.a.) și care, în felul acesta, au slujit drept modele de „jert­fă” în marea bătălie pentru „ridicarea” neamului nostru.

Era o cale mai ușoară de a intra intim la sufletul poporului. Un studiu sau o broșură circula în medii diferite și multiplica astfel de zeci de ori tirajul inițial. Un exemplu îl avem în revista „Țara noastră” condusă de Octavian Goga. Oficiosul ASTREI, „Transil­va­nia” menționează în numărul său din iulie-august 1907 că distinsa publi­cație s-a tipărit întâi în 6000 de exemplare, mai apoi s-a tras un surplus de tiraj de 2500 de exemplare, „cititorii-țărani” menționați fiind 500! Iar fiecare dintre aceștia deveneau, la rândul lor, niște „biblioteci ambulante”, spre folosul obștiilor unde își duceau viața. O viață din care nu puteau lipsi reperele cardinale din orizontul extins al emancipării neamului românesc.