Biblioteca de idei / BENE MERENTI!

Am meditat îndelung asupra manierei în care aş putea răsplăti eforturile celor care au pus bazele noii structuri inaugurate recent – FONDUL DOCUMENTAR AL ACADEMIEI ROMÂNE. Mi-a sărit în ajutor chiar „istoria ordinelor şi medaliilor româneşti”. Nu poţi gratula persoane superonorabile, cum sunt academicienii, rectorii, prorectorii... nici cu titluri banale şi nici cu unele prea pompoase, care s-au „demonetizat” prin „abuz cotidian”.

Drept urmare unei analize întinse pe mai multe zile şi nopţi, am procedat la redactarea unor DIPLOME BENE MERENTI, varianta cea mai simplă şi mai modestă, pe măsura „modestiei funciare” a tuturor „prietenilor” implicaţi în acest gest: acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte, acad. Emil Burzo, preşedinte al Filialei Transilvania a Academiei Române, acad. Marius Porumb, directorul Institutului de arheologie şi istoria artei al Academiei Române, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, Rector fondator, Preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, prof. univ. dr. Coralia Adina Cotoraci, Rector, prof. univ. dr. Gavril Ardelean, prorector.

BENE MERENTI ne aduce aminte, în acest fel, atât de începuturile „lucrării” noastre, cât şi de începuturile istorice ale gesturilor gratulatorii. Se ştie că prima „recompensă” oficială instituită de Carol I, încă de pe vremea când era „Domn” şi continuată apoi ca „Rege”, a fost Ordinul Bene Merenti. Formula, preluată din limba latină şi folosită în diferite contexte intelectuale aristocratice cu înţelesul de „celui ce merită”, a fost des utilizată de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), înfiinţată la Sibiu în 1861, cea care a şi pus, de altfel, bazele statutare ale Academiei Române. Ulterior, Lazăr Şăineanu îi precizează sensul prin folosirea sintagmei „celui ce a bine meritat”. Aşa am gândit şi noi la ceasul bunelor auspicii din ziua de graţie de 26 noiembrie 2014!