Biblioteca de idei. Altfel, despre „Integrala Steinhardt”!

La final de iulie, conform unei binecuvântate tradiții maramu­reșene, este sărbătorit la Mănăstirea Rohia, Mănăstirea Rohița și Catedrala Episcopală din Baia Mare, Nicolae Steinhardt. Monahul, eseistul, filosoful, cărturarul, scriitorul, analistul, mentorul de conștiințe. În acest an sărbătoarea se însoțea și de o semnificație nouă. Sunt 110 ani de la nașterea evreului convertit la Ortodoxie în timpul detenției sale comuniste. Totodată, un alt eveniment așeza o aură de aristocratism esențial. Au fost finalizate ultimele două volume din „Integrala Steinhardt”, pe care Mănăstirea Rohia, într-o superbă colaborare cu Editura „Polirom” din Iași, le-a dăruit Limbii române.
Dincolo sau dincoace de orice formulare protocolară, vreau să punctez și eu câteva idei derivate din gânduri aplecate spre această „trecere prin deșert”. Nu voi relata evenimentele, în firescul lor organizatoric, excelent gândite de arhim. dr. Macarie Motogna, președintele exe­cutiv al Fundației „N. Steinhardt” și binecuvântate de întâi stătătorul locului, Preasfințitul Iustin. Voi lăsă însă chingile gazetărești în redactare și îmi voi exprima sincer câteva din gândurile ce m-au animat ca participant activ la niște „clipe de istorie”.

* Da, cred cu perseverență că cei ce l-au înconjurat în timpul vieții cu o curtenitoare dragoste de frate (Preasfințitul Iustinian de la Cluj, starețul Serafim Man, fratele de credință Iustin - azi Episcop titular și alții) au beneficiat de o bună inspirație, trecând peste toate vicisitudinile de relație, dificultățile de înțe­legere și toate celelalte diferențe evidente și însoțindu-l pe noul monah Nicolae Delarohia cu empatie și energie sinergică, elemente care azi par a fi din registrul de imposi­bilități ale acelor vremuri!

* Cei ce au fost prezenți la înmormântarea lui Nicu Aureliu Steinhardt au învins davidian teama de autoritățile comuniste, inclusiv de organele de securitate, „vigilente” și „active”, mereu „pe fir”!

* Cei ce au gândit înființarea Fundației (Grupul profesorului Ioan Săcăleanu, Alexandru Paleologu, P.S. Iustin, P.C. Macarie s.a.) au creat temelia unei construcții culturale, pentru care Timpul Prezent ar trebui să fie recunoscător!

* Cele 22 volume ale „Integralei” au adunat în jurul acestui „ideal cultural-spiritual” o serie de personalități, vrednice de un scop atât de nobil, iar reușita lor, invidiată de alte „case mari”, ne îndreptățește să considerăm că în „deșertul nimicurilor de astăzi” mai sunt și isprăvi nobile, în care vocația și profesionalismul cu asupră de măsură au dovedit că… se poate! Dr. Florian Roatiș, dr. George Ardeleanu, dr. Ștefan Iloaie, Ioan Pintea, Nicolae Băciuț ș.a. și-au așezat pecetea nominală pe o lucrare invidiată de toți marii cărturari români în viață, mulți dintre ei prinși în același tip de „aventuri editoriale”!

* „Integrala s-a terminat”, dar „Integrala abia acum începe”, opera de diseminare gnoseotropică cuprinzând alte lansări, alte lucrări complinitoare, alte in­vestigații, propulsări tematice ș.a.m.d. N. Steinhardt este numele sub care are loc o nouă propulsare a nobilității cărtu­ră­rești și monastice maramure­șene, iar creșterea instituțională însoțitoare (Centrul N. Steinhardt de la Rohia) va oferi o bază materială atât de binefăcătoare și cuprinzătoare încât s-ar putea ca și visurile pragmatice actuale să fie întrecute prin emergențele viitoare. S-ar putea ca sintagma „Sub semnul lui N. Steinhardt” să sune în cea mai aleasă muzică românească eman­cipatoare, precum clopotele Mănăstirii ce l-a luat în brațe spre bună dăinuire creștină!