Biblioteca de idei / Academicianul Ionel Valentin Vlad – un maramureşean vrednic

Oamenii cu Suflet Mare se reperează uşor unii pe alţii. Aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile, ca celor vrednici să li se vadă pecetea cu uşurinţă.

Vicepreşedintele Academiei Române – cel mai important for ştiinţific şi cultural al Ţării – Ionel Valentin Vlad, îşi mărturiseşte fără ocolişuri originea sa maramureşeană şi se mândreşte cu aceasta de câte ori are ocazia. L-am întâlnit în numărate şi importante rânduri, la manifestări de amploare şi de mare respiraţie naţională. Anvergura sa intelectual-spirituală, cultura sa elevată şi mereu adăpată la izvoare curate fac din Magnificenţa Sa un exponent de cea mai înaltă clasă academică. N-ai zice că vine de pe tărâmul ştiinţelor exacte când îi asculţi pledoariile istorice, literare, artistice. Profilul formativ s-a înnobilat mereu prin altoiri de tip vocaţional astfel încât enciclopedistul transpare până şi în cele mai cotidiene şi banale rostiri.

Revendicându-mă şi eu de la un astfel de profil ce cuprinde acces uşor pe marile terenuri ale gândirii, imaginaţiei, creativităţii umane, cu bagajul aranjat astfel încât să nu fie nici prea greoi şi nici deranjant pentru ceilalţi, l-am cunoscut pe Domnul Academician Vlad în rândurile ASTREI la cel mai potrivit moment. Era sărbătoarea jubileului de 150 de ani, la Sibiu şi în Mărginime. L-am audiat, l-am îmbrăţişat întâi în încăperea intimă a inimii mele, l-am înconjurat cu căldura ce ţi-o dă descoperirea unor suflete alese. Şi apoi l-am cinstit cum se cuvine, cu un laudatio nerostit, un admiratio pus la cămara de rezervă a vremurilor şi un veneratio topit încă de la prima îmbrăţişare. Dar cum niciodată nu poţi fi stăpân peste entuziasmul interior, care adesea poate deveni din metamorfic chiar magmatic, m-am văzut pe nesimţite în postura cea vulcanică şi i-am declarat public mulţumirea. Laolaltă cu alte personaje vii în memoria cea mai sfântă a neamului: Şaguna, Cipariu, Bariţiu.

Căci dacă Academia Română dintru începuturi este cea mai mare rodire concretă a ASTREI, inclusiv prin folosirea Statutelor Asociaţiunii, atunci, astăzi, Academia Română trebuie să-şi ducă mandatul de „cea mai solidă aşezare românească de suflet”. Şi o face cu consistenţă şi deferenţă. Iar Academicianul Ionel Valentin Vlad – prietenul meu şi al nostru, al maramureşenilor – este unul dintre cei mai străluciţi exponenţi ai acestei linii cardinale a Sufletului Românesc.