Biblioteca de idei. 80 de ani de la nașterea Marelui Imnolog al României!

Mitropolitul nostru, IPS Andrei, prezent la Baia Mare, la aniversarea celor cinci ani de episcop titular ai PS Iustin, ne-a informat că va sluji în satul Topa Mică (comuna Mihăești, județul Cluj), spre a marca momentul crono – 80 de ani de la nașterea marelui poet și om de spirit Ioan Alexandru (25 decembrie 1941). Tot atunci am aflat că s-a reeditat cartea care prezintă scrisorile dintre Ioan Alexandru și vrednicul nostru Iustinian. Gesturi superbe, adevărate flori de recunoștință publică pentru cel mai mare Imnolog al Mara­mureșului, al Rohiei și, probabil, al Țării.
Zilele trecute, prietenul meu, părintele greco-catolic Simion Mesaroș, mi-a dăruit cartea „Lui Ioan Alexandru cum îi răspundem? Omagiu la 80 de ani de la naștere”, apărută la Editura Maritain din București, la inițiativa lui Liviu Petrina. Am citit-o pe nerăsuflate și am dăruit-o la rându-mi Bibliotecii, spre a putea fi lecturată, deoa­rece editura la care a apărut nu scoate la vânzare lucrarea în sistemul public de achiziții. Pă­rintele a fost solicitat de Liviu Petrina să trimită răspunsurile sale la trei întrebări ale ini­țiatorului, astfel că, în primul rând, i-am citit textul „Ce să spunem despre Ioan Alexandru?”. Apoi m-am bucurat de eseurile – medalion semnate de mari oameni de suflet, mulți dintre ei buni prieteni ai subsemnatului: Ana Blandiana, Ion Pop, Ion Buzași, Pavel Suian, Mircea Druc, Vasile Igna, Ioan Mariș, Costion Nicolescu, Ion Papuc, Mihai Bandac, Răzvan Bucuroiu, Ion Cocora, Tudor Dunca, Mircea Măluț, Adrian Popescu, Mihai Prepeliță, Mir­cea Taloș, Ioan Vida-Simiti ș.a. E o senzație aparte să citești aceste Tablete ale Binelui, căci panegiricele constituie de foarte multe ori cea mai elevată formă de exprimare publică, la polul opus al pamfletelor și altor genuri impregnate de Ascensiunea Răului.
Cred că și o simplă enumerare a unor sintagme definitorii este relevantă. „Militant Spiritual fără egal în vremurile atee ale comunismului”, „Poet – Artist – Patriot senin”, „Unul din marii bărbați ai Neamului Ro­mânesc”, „cel mai mare poet creștin al României”, „veritabil om politic creștin”, „Modelul spiritual Ioan Alexandru”, „Poe­tul cu soartă de profet”, „Ini­țiatorul Grupului de Ru­gă­ciune”, „Poetul Luminii din Lumină”, „O nouă șansă pentru România”, „Poetul Cuvântului Biruitor”, „Un fel de Ioan-Gură-de-Aur al Româ­niei”, „Inspiratul lui Dumnezeu”, „Prototip de lider creștin”, „Poetul, apostolul și revoluționarul Neamului Românesc” și multe altele. La final am regretat că n-am primit și eu un Chestionar Petrina. Poate tocmai din această cauză scriu aici și acum această tabletă de gând. Căci l-am admirat enorm, l-am urmărit mereu, l-am iubit din prea-plinul sufletului meu întotdeauna pulsatil pentru Cre­dință, Neam și Țară. Am fost colegi în Senatul României,
l-am aplaudat și m-a felicitat de multe ori. Cel mai drag loc de pe Pământ era Rohia, dar nu știu precis de ce n-a ajuns să-și ducă veșniciile acolo. Prietenul meu clujean (german) din Prodănești, Mircea Taloș, îl numește „sfânt al lui Dumnezeu”. Probabil că prins de un entuziasm tipic ioanalexandrin aș fi scos în față și eu o sin­tagmă frumoasă. Dacă n-a fost să fie în corpusul acestui Compliniu de Imne, pe care cei de astăzi le cântă Marelui Poet Patriot, o fac în textul de față „Pentru mine, după ce i-am des­cifrat și efuziunile și unele taine, Ioan Alexandru a fost, stricto sensu un Purtător-De-Cuvânt-Al-Lui-Dumnezeu-În-Limba-Română!
Am zis și punctum. Cu toate riscurile ce mi le asum atât în cer cât și pe Pământul Românesc de astăzi!