„Baia Mare - 110 ani de activitate muzeală”

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş găzduieşte expoziţia temporară „Baia Mare – 110 ani de activitate muzeală”. Vernisajul expoziţiei a avut loc vineri, 21 noiembrie 2014, ora 12.00, la sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş din Baia Mare, str. Monetăriei nr. 1-3.

Expoziţia organizată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş în colaborare cu Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» urmăreşte să prezinte publicului larg un număr de bunuri culturale care evocă înfiinţarea, în urmă cu 110 ani, a Muzeului Orăşenesc Baia Mare. Alături de piesele din colecţiile de arheologie şi istorie ale Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş (arme medievale şi moderne, cahle, lăzi de breaslă, monede, obiecte de uz caznic), sunt expuse şi 21 de tablouri din patrimoniul Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare».

Ideea înfiinţării muzeului orăşenesc băimărean a fost o dorinţă mai veche a intelectualilor oraşului Baia Mare, aceştia declanşând, de prin anul 1885, o susţinută campanie în presa locală pentru înfiinţarea mai întâi a unei Asociaţii Muzeale Băimărene, apoi a unui muzeu. Acest proiect a căpătat contururi mai precise în vara anului 1898. La 30 august 1898, a fost ales comitetul pregătitor al Asociaţiei Mu-zeale Băimărene, având atribuţiile de a întocmi statutul asociaţiei, colectarea pieselor şi recrutarea membrilor. Un an mai târziu, Adunarea generală a comunităţii oraşului Baia Mare, prin hotărârea nr. 3679/53, din 10 iunie 1899, a stabilit înfiinţarea unui muzeu orăşenesc care să cuprindă colecţiile de vestigii istorice şi de cărţi. S-a luat hotărârea ca până la identificarea unei clădiri proprii a muzeului piesele cu valoare istorică, obiectele de artă şi cărţile să fie depozitate în clădirea arhivei oraşului.

La 31 august 1899 a fost convocată Adunarea generală constituantă, a fost aprobat statutul asociaţiei, acesta fiind apoi confirmat de ministrul de Interne, în anul 1900. Până la şedinţa Adunării generale constituante, 85 de persoane şi-au anunţat intenţia de a deveni membri şi de a sprijini asociaţia cu contribuţii băneşti. Membrii fondatori se obligau la o contribuţie de 50 de forinţi, iar membrii ordinari şi susţinătorii (provenind nu doar din Baia Mare, ci şi din Timişoara, Târgu Mureş, Cluj, Budapesta, Kosice, Györ etc.) la 1-3 forinţi.

Ca urmare a acestei hotărâri, în anul 1900, şi-a început activitatea Asociaţia Muzeală Băimăreană, creaţie a lui Gyula Schönherr, membru corespondent al Academiei Maghiare de Știinţe. Încă din timpul studenţiei, Schöner s-a adresat de mai multe ori prin presă oraşului Baia Mare şi cetăţenilor acestuia, îndemnându-i să păstreze „vechiturile” găsite şi să le depoziteze în sălile arhivei oraşului. El a fost primul care a donat muzeului o colecţie formată din obiecte preistorice, antice, monede vechi şi cărţi, exemplul lui fiind urmat la scurt timp de alţi cetăţeni ai oraşului. 

Scopul declarat al asociaţiei a fost acela de a aduna într-o colecţie ordonată vestigiile istorice de odinioară şi produsele culturale ale oraşului din vremea aceea, pentru a le prezenta publicului larg. Într-o perioadă relativ scurtă a fost înfiinţată o instituţie culturală de masă care avea ca scop satisfacerea unor cerinţe spirituale ale locuitorilor oraşului Baia Mare.

În anul 1903, Gyula Schönherr a fost ales preşedinte al Asociaţiei Muzeale Băimărene şi, profitând de funcţia sa de secretar referent la Inspectoratul Naţional al Muzeelor şi Bibliotecilor, a promovat interesele asociaţiei, contribuind personal cu donaţii menite să îmbogăţească colecţiile muzeului. Din cotizaţiile membrilor şi donaţiile făcute de stat, până la deschiderea oficială a muzeului, asociaţia a putut aloca circa 10.000 de coroane pentru achiziţionări de obiecte şi pentru amenajarea spaţiului dobândit în 1902.

Îmbogăţirea colecţiilor şi activitatea culturală intensă au determinat deschiderea pentru public a Muzeului Orăşenesc Baia Mare, la 19 iunie 1904, în cadrul Adunării generale extraordinare a Asociaţiei Muzeale Băimărene. Patrimoniul muzeului cuprindea deja peste 6.900 de obiecte, iar în urma donaţiilor şi achiziţiilor numărul acestora a sporit, până în anul 1914, la 11.489.

Cu prilejul deschiderii muzeului, în anul 1904, a fost editat de către Asociaţia Muzeului băimărean Ghidul Muzeului Orăşenesc Baia Mare, tipărit la Budapesta de către Societatea de acţiuni pentru Literatură şi Tipografie Atheneu.

La 10 august 1905, un incendiu a distrus o parte din clădirile vechii primării, iar obiectele muzeale evacuate au ajuns în magazia unui pompier. Conducerea oraşului a luat hotărârea de a construi pentru muzeu o clădire aparte, dar această promisiune nu a fost onorată. Astfel, din anul 1906, muzeul s-a redeschis în câteva camere închiriate în localul ordinului minoriţilor, unde a funcţionat vreme de un sfert de secol.

De-a lungul timpului, varietatea şi numărul obiectelor au crescut, îmbogăţind colecţiile muzeului, piesele provenind din donaţii, cercetări de teren şi achiziţii. După 1918, şi în Baia Mare s-a desfăşurat un proces de integrare a activităţii muzeale în noul context al României reîntregite, legislaţia culturală oferind un cadru adecvat de funcţionare a acestor instituţii.

Evenimentele politice, fenomenele economice şi marile conflagraţii mondiale au influenţat şi acest segment al vieţii culturale, existând perioade în care porţile muzeului băimărean au fost închise vremelnic, colecţiile fiind supuse unui regim prelungit de depozitare şi conservare.

În anul 1924, muzeul a fost reorganizat şi redeschis în patru camere şi două coridoare, conţinând 5.026 de piese expuse, dar fără un plan tematic de principiu, în funcţie de spaţiu, de mobilier şi de dimensiunile obiectelor, ca într-un depozit. În anul 1930, muzeul a fost mutat în casele Băncii oraşului, din strada Crişan nr. 9.

În perioada celui de-al doilea război mondial şi primii ani care au urmat acestuia, muzeul a fost din nou închis. Activitatea muzeului a fost reluată abia în anul 1950. Din 1951, muzeul a avut statutul de muzeu regional, iar din 1968, de muzeu judeţean. Una din marile probleme de a cărei rezolvare depindea buna funcţionare a instituţiei a fost soluţionarea spaţiului necesar activităţii expoziţionale, de depozitare, restaurare şi conservare a patrimoniului muzeal. În 1955, muzeul a primit în administrare spaţiul din str. 1 Mai nr. 8, după care a primit un sediu în str. Bicazului (actuala str. Monetăriei) nr. 1-3, unde astăzi se află sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.

În prezent, activitatea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş îşi desfăşoară activitatea pe coordonatele stabilite de Legea muzeelor şi colecţiilor publice nr.311/2003, modificată şi completată de Legea nr.12/2006 şi pe baza obiectivelor şi indicatorilor de performanţă aprobate de către Consiliul Judeţean Maramureş. Prin activităţile derulate, muzeul încearcă să fie depozitarul istoriei noastre, o instituţie flexibilă, adaptată mediului şi nevoilor comunităţii, vizând îndeplinirea obiectivelor prevăzute în planul de activitate şi a funcţiilor principale ale muzeului definite de legislaţie.