Apoftegme ale lui Dan Puric rostite în faţa credincioşilor din Baia Mare

Conferinţa subtilului observator al neamului românesc, una dintre cele mai substan­ţiale din câte a ţinut până acum în Baia Mare, a durat aproape două ore. Şi cum ne aflăm în „Anul Comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, subiectul rezistenţei româ­neşti din închisorile comuniste şi al martirilor neamului a constituit tema centrală a discursului său patriotic. Nu întâmplător, în deschiderea conferinţei, Dan Puric a vorbit despre părintele ieromonah Adrian Făgeţeanu, „un uriaş al Duhului”, cum este numit de stareţul Mănăstirii Lainici, iar cartea care îi este dedicată de Ionuţ Drăgotesc, cu titlul „Poartă către suflet”, a fost cumpărată de cei prezenţi la conferinţă. „Prezentul joacă feste dacă n-ai trecut. Dacă n-ai trecut, mori, a spus marele artist. Marea crimă care s-a făcut cu tineretul nostru de astăzi este că le-a tăiat legătura cu aşa ceva (cu eroii şi martirii neamului n.n.). Ce punem noi în loc, pentru că, sigur, România este în cădere liberă, România este într-o degradare morală fantastică, şi atunci, în situaţia asta de criză, în care temeliile se dărâmă, ce faci? Te întorci către Dumnezeu. Întor­cându-mă spre Dumnezeul acestui popor, îmi dau seama de o constantă sufletească. Cam ce ne-a făcut pe noi să avem o constantă. Acel ceva care ne-a dat caracterul de a fi şi de dăinuire”.
Românii, ca şi alte neamuri mari, au o icoană a lor. Iată câteva cugetări profunde despre neam, adevărate apoftegme:
„Vorbind despre icoana neamului, fiecare român, în inima lui, în subteran, oriunde a fost, a avut această icoană, a spus conferenţiarul. Această icoană a creat o puternică conştiinţă naţională. Nicolae Iorga, la un moment dat, spune că sunt elemente ale trecutului care joacă esenţial în actualitate. Cei care vor să distrugă o ţară distrug aceste elemente ale trecutului, ca identitatea să fie numai actualitate.”
„În lume este (acum) ruptură de gene­raţii. Copiii de azi nu mai sunt copiii părinţilor, sunt copiii vremurilor.”
„Tehnologia de azi (IT) este infestată în cea mai mare parte cu lucruri care desprind omul de originea lui. Se taie canalul cultural dintre generaţii.”
„Un popor este cu atât mai mare cu cât îşi preţuieşte martirii.”
„În demnitatea noastră de învingători avem paradoxuri: suntem miloşi. Noi suntem o constantă ancestrală care merge în istorie aşa.”
„Noi, de cele mai multe ori, am fost învinşi, dar de cele mai multe ori înrobirea străină n-a putut să ne despartă de Hristos.”
„Eu nu sunt aici decât să vă mărturisesc ceea ce mă doare, să vă mărturisesc condiţia asta a mea de român.”
„Care este autoritatea care poate să vorbească în numele poporului? Este cel care vibrează”.

Viitorul unei ţări este asigurat de tineretul ei şi rolul pe care îl joacă, sau nu, în istorie. Iată ce a spus el, creştinilor din Catedrală, despre tineret:
„Deoarece tineretul de la noi nu mai este stăpân pe prezent, deoarece nu are informaţii despre trecut, prezentul îl stăpâneşte. Este sluga prezentului. În tineretul nostru este o calitate extraordi­nară că vor să se schimbe ceva în ţara aceasta. Iar lucrul acesta nu trebuie acuzat. Dar sunt două lucruri care sunt paralele. În clipa în care vor ieşi câteva milioane pe stradă, n-am zis sute de mii, atunci când se atinge fibra neamului, atunci avem de a face cu un popor. Până atunci este o populaţie răzvrătită. Şi ce înseamnă fibra neamului? În clipa în care se face dintr-o normalitate fi­rească o anormalitate. Vedeţi dumnea­voastră, au făcut referendum pentru familia normală. Păi, nu faci referendum pentru o normalitate, decât dacă tu vrei să faci din aceasta o problemă socială”.
Iisus Hristos ne-a dat şi ne dă iubirea totală şi jertfa supremă. Martirii, la fel ca Iisus, au dat tot:
„În timp ce în ţara aceasta duduiau puşcăriile de oameni nevinovaţi, de ţărani, de chiaburi, de tineri, de toată crema intelectualităţii, crema oştirii româneşti, generali, ofiţeri, soldaţi, un biet preot de ţară a ieşit în faţa Sfântului Altar şi a zis: Fraţilor, ideologiile nu sunt bune că n-au mamă. Iisus ne-a iubit matern. A dat tot. Mama iubeşte tot, nu parţial. Ea se jertfeşte. Acolo e vorba de a se dărui total. Martirii dau tot. Ei nu fac calcule. Nu negociază. Ei îşi lasă tot: familie, destin, totul pentru neam, pentru ţară, cu Dumnezeu înainte. Ştiţi că partizanii care au fost executaţi au fost găsiţi cu Biblia în buzunar? Sau în rucsacul ăla al lor, vai de capul lor cum erau. Şi atunci, acolo, îţi găseşti nişte esenţe identitare, care stau într-o atitudine istorică nedreaptă, inegală, major inegală. Un tineret crescut pe câmpul acesta generativ este un tineret capabil nu să ducă România mai departe, ci să schimbe lumea asta pocită. Să schimbe lumea asta anormală care vine peste noi”.
„Pentru mine neamul este mama, este familia şi în clipa în care se scuipă pe neam, eu trebuie să reacţionez”.
„Societatea civilă nu se ocupă de neam. Societatea civilă este un construct social. De neam se ocupă copiii neamului meu”.
„În Europa e o conştiinţă de tip globa­list care sufocă conştiinţa de neam. Conştiinţa indi­viduală, a persoanei tale. E o ruşine astăzi să fii român şi creştin, în schimb este bine să ai o conştiinţă globalistă mondială. Nu vedeţi că s-a indus ruşinea de a fi român? Te inhibă în condiţia ta. Identitatea este paşa­portul nostru de libertate. Paşaportul nostru de libertate l-a dat Iisus”.
Acestea sunt doar câteva din ideile împărtăşite de Dan Puric credincioşilor. O adevărată predică despre neamul românesc şi patriotism, rostită în nu­mele adevărului istoric.

„E o ruşine astăzi să fii român şi creştin, în schimb este bine să ai o conştiinţă globalistă mondială. Nu vedeţi că s-a indus ruşinea de a fi român? Te inhibă în condiţia ta. Identitatea este paşa­portul nostru de libertate. Paşaportul nostru de libertate l-a dat Iisus”.
Dan Puric