Antonio Nyerjak, vicepreședinte PNL Diaspora și coordonator regional Benelux

Reporter: Pe scurt, cine este Antonio Nyerjak și cum ați ajuns lider al româ­nilor din Belgia?

Antonio Nyerjak: În primul rând, nu mă consider un lider al românilor din Belgia, ci un membru al comunității de acolo, care este educată, inteligentă, mai specială, datorită celor care lucrea­ză în instituțiile europene și în Parla­ment. E drept, am o funcție politică, sunt vicepreședinte PNL Diaspora și coordonator regional Benelux, dar am participat la toate protestele pentru de­mocrație ca cetățean, nu ca politician. Pentru că asta sunt, înainte de orice, cetățean, pentru mine implicarea politi­că înseamnă, în primul rând, un serviciu adus comunității, căreia îmi sacrific din timpul și din resursele proprii. Am fost ambasador onorific în capitala culturală europeană strict din propriile merite, nu fiindcă am fost împins de cineva, oricine, acolo. Și continui să reprezint România cu toată priceperea mea, benevol.
 

Reporter: Românii din Diaspora vor să se întoarcă acasă, sau doar dintr-o nostalgie îi preocupă ce se întâmplă aici?
Antonio Nyerjak: Majoritatea prietenilor și cunoscuţilor mei de „dincolo” trăiesc cu valizele la ușă. Toți trimit bani acasă, mai ales pentru a investi în România, își fac case, acoperișuri sau garduri, sunt cu sufletul împărțit în două. Mulți au plecat pentru o perioadă scurtă și au trecut anii, iar ei tot acolo sunt. Copiii își pierd încet rădăcinile, dar părinții sunt cu mirosul ierbii de acasă în nări. Și e tare greu de înțeles asta, pentru că diferența enormă dintre „acolo” și „aici” e respectul față de ce­tă­țeanul plătitor de taxe.
 

Reporter: În ultima vreme românii din Diaspora au fost prezentați ca și „Cava­lerul salvator” al tensiunilor politice din România. Chiar credeți că Diaspora poate avea un cuvânt de spus, sau ați fost folosiți într-un scenariu manipulant și dinainte stabilit?
Antonio Nyerjak: Expresia „diaspora” a început să fie mai des uzitată după ale­gerile prezidențiale din 2014, când belgienii, de exemplu, erau siderați de de­ter­minarea celor care stăteau la coadă în frig și ploaie cu orele, ca să voteze. Fie­care poate interpreta asta cum vor ei, dar mesajul este foarte clar: „Vrem acasă!”. Și da, Diaspora poate fi Cava­le­rul pe cal alb, prin experiența pe care a acumulat-o, în primul rând, ca să nu mai vorbesc de un anume capital. Pe mine anii petrecuți afara m-au învățat extrem de multe, în primul rând pragmatismul și atenţia pentru detalii, care duc spre lucrurile profunde și serioase.
 

Reporter: În străinătate se schimbă guvernele la jumătatea mandatelor? De ce sunt românii atât de temperamentali şi nu așteaptă să-și legitimeze liderii prin alegeri?
Antonio Nyerjak: Administrațiile lo­cale, regionale, Guvernul, Parlamentul, trebuie să acționeze în interesul cetățea­nului, nu să se comporte ca vodă pe moșie, pentru că sunt plătiți din taxele și impozitele colectate, ca să fie foarte clar. Liderii sunt actorii politici, în formațiunile lor, dar în societate trebuie să slujească cetățeanul, nu să-l oprime. E drept, după ce ai avut posibilitatea să votezi, să alegi, nu poți să te răzgân­dești decât peste 4 ani, e normal așa. Dar atunci când puterea legitimă își face legi pentru a fura sau a scăpa de con­secințele furturilor, atunci când exponenții ei sunt agramaţi ori plagiatori dovediți, atunci când consilierii lor sunt condamnaţi penal, e normal să fii lovit de indignare și să ceri schimbarea lor. Corupţie exista peste tot, dar în toate societățile normale „mânjiţii” și, mai ales, condamnații, fac un pas îna­poi, nu rămân în funcții. La noi, mani­pulările gen „stat paralel”, „agenturilii” etc. sunt scuze pentru a rămâne pe pozi­ţii. Se spune că Justiția a condamnat oameni nevinovați, cărora li s-au fabricat dosare. Atunci absolut toată lumea trebuie pusă în libertate și amnistiată, pentru că nu e normal ca un singur nevinovat să facă închisoare. Ce încre­dere pot avea, ca cetățean, în sistemul judiciar și, prin extrapolare, în restul instituțiilor statului?
 

Reporter: În ce măsură este afectată imaginea României peste hotare din cauza instabilității politice, care atrage după sine și instabilitate economică?
Antonio Nyerjak: Februarie 2017 a marcat nașterea societății civile româ­nești. În Belgia, în Franţa, în Anglia, în Germania, cei de acolo ne felicitau și ni se alăturau cu mesaje de susținere. Ni­cio­dată, nimeni, nu s-a supărat că stri­gam sau că agitam pancarte în faţa caselor lor, în zile când ei ar fi trebuit să se odihnească. Și toate astea au întărit imaginea României, toți au spus că suntem nişte cetăţeni model, care nu to­lerează nedreptatea și corupţia. Despre instabilitatea economică nu pot să spun decât că e consecinţa politicii dezastruoase a coaliţiei de guvernare, care a împrumutat 19 miliarde de euro din ia­nuarie 2017 încoace, bani care nu se văd în investiții sau infrastructură, ci doar în salariile bugetarilor și în pensiile speciale. Eu nu spun că oamenii nu trebuie să câștige mai bine, dar susţin competitivitatea şi, mai ales, competi­ţia, care duc spre excelență. Din păcate, educația e deficitară și asta se vede deja în toate domeniile.
 

Reporter: Cine este vinovat că s-a ajuns să se urască de-a dreptul românii între ei din cauza doctrinelor politice? Nu credeți că s-a ajuns totuși prea departe?
Antonio Nyerjak: România este o ţară extrem de eterogenă, dar problema nu vi­ne de aici, ci din manipularea medi­atică intensă la care a fost supus acest popor în ultimii 30 de ani. Pe de o parte, mass-media; pe de altă parte, multitu­di­nea de informaţii neverificabile de pe in­ternet. Dacă un poptămaş aruncă o „pas­tilă”, mii, zeci de mii, o vor înghi-ţi-o ca bună. Pe de altă parte, partidele au adâncit prăpastia asta prin părtinirea pe care au făcut-o față de „ai lor”, lucru care a dus la o migrare permanentă în­spre putere (cea care, evident, gestiona banii) și care nu are absolut nimic de-a face cu doctrinele, majoritatea celor în­regimentați politic nici măcar nu au ha­bar de ce sunt într-un partid sau altul…
 

Reporter: Sunt probleme serioase, ca de exemplu,  ROBOR-ul care afectează ra­tele, pesta porcină, prețul gazelor și energiei care sunt în continuă creștere înainte de a veni frigul etc. Cum vă explicați că la aceste chestiuni românii nu ripostează, dar le-a sărit țandăra, de exemplu, pe problema justiției?
Antonio Nyerjak: Despre ROBOR afli doar când îți plătești rată la bancă, iar la facturi nu mulţi bagă de seamă câțiva lei în plus. Nici măcar preţul combus­ti­bilului nu-i afectează decât superficial, pentru că majoritatea s-au învățat să trăiască de la salariu la avans și invers. Despre pestă nici nu vorbesc, e ceva exo­tic, ca zborul spre lună. Dar când vine vorba despre legile justiţiei, toți vor să vadă politicieni condamnați (pe unii, pe bună dreptate) și, eventual, exe­cuții publice, spectacol, deși, dacă văd un hoţ cu mâna în buzunarul cuiva, în­torc capul sau tac din gură. Pe de altă parte, nu este normal ca cele mai râv­nite posturi în societate să fie cele politice, cele numite sau obținute prin vot, care oferă privilegii numeroase și responsabilitate zero.
 

Reporter: Cum se pot limpezi lucrurile și țara să intre pe făgașul normal, iar politicienii să se preocupe cu adevărat de problemele românilor?
Antonio Nyerjak: E nevoie de câteva generații, 50-60 de ani, de reguli care să fie strict respectate și de o educație solidă, începând de ieri, dar, sincer, nu văd perspective în viitorul apropiat, pentru că țara este care este și oamenii sunt care sunt. Nu există un joben din care să scoatem alții, ăștia sunt, cu ăștia defilăm. Ca să schimbăm societatea e nevoie să ne implicăm toți, e nevoie ca oamenii să se înscrie în partide și să le reformeze din interior (partidele noi au puţine şanse în situaţia actuală, pot doar să umple nişte nişe, dar nu să facă dife­renţa). Există foarte multe modele care se pot imita, soluții pe care alții le-au găsit înaintea noastră și care sunt gratuite, doar trebuie să întindem mâna după ele. Nimeni nu va veni să ne facă binele sau să ne dea ceva gratis, noi trebuie să facem totul, dar pentru asta avem ne­voie, în primul rând, de atitudine.

Și, să nu uităm: „VOTUL TĂU CON­TEAZĂ”, indiferent cui îl dai. Dacă nu ai cu cine să votezi, anulează-ți votul, dar exprimă-l, nu-i lăsa pe alții să o facă pentru tine!