Afacerea „Schi în România”, pârtie spre parchet

Un posibil conflict de interese, licitaţii suspecte, plăţi şi lucrări controversate. Dezastru! Pe scurt, coordonatele unei mega-afaceri de circa 12 milioane de Euro care a scurtcircuitat şi în Maramureş. La începutul acestui an, corpul de control al premierului a descins în Borşa şi Cavnic pentru a lua în vizor derularea programului. Raportul dat publicităţii zilele acestea este exploziv. Concluziile au fost transmise deja Parchetului. Afacerea a intrat pe pârtia penală.

A fost odată, ca niciodată, un mega-program naţional care urma să transforme Maramureşul într-o mică Austrie: „Schi în România”. Ca-n poveşti, programul viza: construirea pârtiilor de schi, achiziţionarea de telegondole şi a maşinilor care produc zăpadă artificială. Între timp însă, investiţiile au devenit o poveste pentru fraieri, iar mega-programul, o mega-afacere pentru potentanţii zilei. Finalul poveştii îl va stabili Parchetul. Până acolo, să vă spunem derularea ei...

La început a fost o Hotărâre de Guvern. Hotărârea de Guvern 426, prin care s-a decis ca Ministerul Turismului, condus de Elena Udrea, să primească suma de 226.964.000 RON pentru finanţarea parţială a 46 de proiecte catalogate drept investiţii. Era anul 2009.

Apoi, acelaşi guvern a alocat circa 1 miliard de RON pentru demararea lucrărilor la 16 proiecte cuprinse în programul „Schi în România”, care vizau amenajarea pârtiilor de schi, achiziţionarea de telegondole şi a utilajelor care produc zăpadă artificială. Pe listă se afla Maramureşul, cu Borşa şi Cavnic. Azi, la 5 ani, de la demararea mega-programului, lucrările sunt părăsite şi se degradează, iar bugetele statului „pârjolite” de contracte dubioase.

În primăvara anului 2008, mult disputata telegondolă din Borşa intra într-o nouă etapă. A fost publicat pe SEAP un anunţ de licitaţie pentru atribuirea contractului „Dezvoltarea zonei turistice Borşa - pârtie olimpică Borşa”, estimate la 11 milioane de Euro, fără TVA, care includea o „telegondolă debreiabilă cu vehicule 8 locuri, parcări şi platforme cu următoarele lucrări: terasamente, structură rutieră, sistem drenare a apelor pluviale, siguranţa circulaţiei, lucrări de susţinere şi protejări taluzuri (consolidări)”.

Culmea, a fost depusă o singură ofertă, evident, cu un preţ extrem de apropiat de maxim: 10.950.950 Euro. Şi, evident, oferta a fost declarată câştigătoare. A urmat semnarea contractului. Şi, de aici, începe altă poveste.
Deşi, în ofertă, societatea Dunărea SRL a trecut un termen de execuţie de 9 luni de la semnarea contractului, fapt care a cântărit greu la obţinerea punctajului (20 de puncte din 100), în contract, termenul de execuţie devine 48 de luni de la semnarea contractului…

Altfel spus, s-au modificat criteriile din documentaţia de atribuire, s-a restricţionat accesul altor ofertanţi la procedură şi s-a încălcat legea.

Dar povestea continuă în acelaşi ton. Consiliul Local Borşa a aprobat înfiinţarea societăţii Turism Ski Borşa Perla Transilvaniei SRL. Iar obligaţiile contractuale ale primăriei au fost preluate de nou înfiinţata societate, numai că administratorul societăţii a fost numit Claudiu Palcău, cumnat al primarului de atunci a Borşei, Remus Şteţco. Şi, vreme de doi ani, administratorul - cumnat a încasat în total vreo 70.000 de lei, salariu. Sună a conflict de interese? „Nuuuuuuuuu”, nici vorbă.

Interesant e că nou înfiinţata societate a Consiliului Local a început să-şi încheie acte adiţionale cu contractantul.

Prin primul act adiţional, din 2009, s-au comandat lucrări suplimentare de 1,2 milioane de Euro plus TVA. Actul adiţional a fost aprobat de Consiliul Local, dar, culmea, dosarul şedinţei respective nu se mai găseşte în arhivă.

Şi justificarea cheltuielilor e la fel de ciudată. Cumnatul primarului a aruncat pocinogul pe viceprimarul de atunci, Gavrilă Bota, şi tot aşa.

A mai urmat un act adiţional, de această dată nedatat, privind majorarea cotei de TVA de la 19 la 24% şi apoi un altul, cu lucrări suplimentare de aproape 5 milioane de euro şi încă o prelungire a termenului de execuţie, la 60 de luni. Practic, prin acest act adiţional, SC Dunărea a primit prin achiziţie directă un contract de aproape 5 milioane de Euro, pentru că vechiul contract din 2008 expirase!

Ulterior, a mai semnat un act adiţional, prin care valoarea contractului a fost diminuată de vreo 4 ori! Iar termenul de execuţie a mai fost prelungit cu 5 luni. Ok. Şi cum s-au cheltuit banii? Sau, mai exact, câţi bani s-au cheltuit?

De la înfiinţare, societatea Perla Transilvaniei a primit: 47 de milioane de RON de la bugetul de stat, peste 315.000 lei din bugetul local şi peste 8 milioane de RON din rambursări de TVA. Din 2008, până în vara anului trecut, SC Dunărea a facturat în total lucrări de peste 54 de milioane de RON, din care societatea CL Borşa a plătit cu generozitate peste 53 de milioane de lei. De fapt, prin reţineri succesive, trebuiau să asigure constituirea garanţiei de bună execuţie, în cuantum de 5% din valoarea contractului. Dar, deh, cine să mai citească prevederile contractului, când e foame de bani? Mai mult, societatea Consiliului Local a plătit lucrări şi materiale neexistente de aproape 2 milioane de lei!

De exemplu, un „sistem de acces bilete”, în valoare de aproape 500.000 de lei, care nu exista în teren la data controlului! Sau o fi invizibil?

Şi, pentru ca pocinogul să fie complet, anul trecut, SC Dunărea, a cerut insolvenţa societăţii CL Borşa, pentru neachitarea unor facturi de 1,3 milioane de lei! Stadiul lucrărilor e undeva la 60-70%. Iar proiectul e abandonat şi începe să se degradeze.

Cavnic, alt proiect, altă poveste. O poveste care începe în 2007, tot cu un contract de aproape 200.000 de lei, pentru proiectul tehnic de amenajare a domeniului schiabil Cavnic. Contractul era încheiat între Primăria Cavnic şi Transcablu SRL. Devizul general de lucrări era de vreo 14 milioane de Euro. Numai că, Transcablu şi-a depăşit termenul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în contract.

Cu toate acestea, Primăria Cavnic a plătit în întregime factura, deşi putea deduce penalităţi importante.

În total, 13.000 de lei, care s-ar traduce, potrivit raportului, în neglijenţă în serviciu pentru ex-primarul de Cavnic Nicolae Bindiu.

Dar problemele nu se opresc la faza de proiectare. Urmează licitaţia pentru execuţie, care avea un preţ estimat între 40.000.000 şi 47.000.000.

„Amenajarea domeniului schiabil Gutâiul Doamnei”, includea: achiziţionarea „la cheie” a unei instalaţii de transport pe cablu tip telegondolă debraiabilă cu 8 locuri, a unei instalaţii de teleschi bi-post, realizarea clădirilor anexă şi amenajarea propriu-zisă a pârtiilor de schi. Au existat 3 ofertanţi, iar contractul a fost atribuit unei asocieri care avea ca lider societatea Termogaz Company SRL. S-a depus însă o contestaţie, iar Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor, de la Bucureşti, a dispus anularea licitaţiei. Culmea, s-au reevaluat ofertele, dar câştigătorul a rămas acelaşi. O fi greşit Comisia de la Bucureşti? Precis….

Oricum, s-a încheiat contractul cu Termogaz, pentru 38.479.040 lei şi o perioadă de execuţie de 6 luni. De aici, povestea devine şi mai interesantă.

În 2010, Termogaz Company, în calitate de proiectant general, prin proiectantul de specialitate Via Geo Proiect SRL, a realizat proiectul tehnic pentru obiectivul de investiţie „Drum de acces staţie superioară”. În proiectul tehnic se menţionează că drumul e de fapt un carosabil de balast, cu gropi, iar traseul proiectat urma să fie realizat pe platforma existentă a drumului „Cotreanţa”.

Numai că proiectanţii au cam încălcat legea. Rezultatul? Costurile viitorului drum nu au fost stabilite obiectiv şi corect, în baza unei expertize de specialitate, cum prevede legea.

Altfel spus, lucrările şi costurile lor au fost aruncate în haos, suspiciune şi controverse.

Beneficiarul contractului, Termogaz, a încheiat un contract pentru execuţia drumului de acces cu o altă firmă, în valoare de 1,5 milioane de lei. Iar Termogaz a facturat Primăriei, aceeaşi lucrare cu un preţ dublu: 3,7 milioane de lei. Apoi, prin acte adiţionale, primăria a renunţat la o serie de lucrări şi a contractat altele noi: doborâri de arbori, tocare material lemnos etc.

Pentru aceste „mizilicuri”, primăria a plătit peste 1 milion de lei. Ca să nu mai vorbim că actele adiţionale au fost încheiate, din nou, în dispreţul legii.

A urmat apoi obţinerea avizelor pentru drum, amenajare de şantier etc. Aici, Primăria Cavnic a comis-o din nou. Cu un „mic” fals în acte: în documente se menţionează că drumul de acces aparţine primăriei, de fapt, el era în proprietatea Direcţiei Silvice. Legal, era nevoie de avizul Direcţiei Silvice, iar terenul trebuia scos din fondul naţional forestier.

Dar Primăria Cavnic a sărit peste aceste „etape inutile” şi a emis direct autorizaţia de construcţie.

Proiectul a continuat în acelaşi ton. Primăria Cavnic a „sărit” peste formalităţi şi când a venit vorba de standardul de cost. Drumul de acces din Cavnic e cu 55% mai scump decât standardul de cost pentru astfel de obiective. Dar nu numai că a plătit un drum supraevaluat, dintr-un exces de generozitate. Primăria Cavnic a plătit chiar mai mult decât a facturat Termogaz. Şi nu o dată.

În perioada 2010-2013, reprezentanţii Primăriei Cavnic au plătit către Termogaz vreo 52.000 de lei, fără documente justificative. Corpul de control al premierului spune că sună a abuz în serviciu. Deh, nişte răutăcioşi. Oricum, la aceste sume se adaugă vreo 80.000 de lei, lucrări neexecutate, dar plătite. Altă pagubă a Statului. Şi altă infracţiune: fals intelectual.

Oricum, pagubele şi posibilele infracţiuni le va stabili acum Parchetul. Singurul loc spre care duc pârtiile din Borşa şi Cavnic. Şi tot Parchetul va stabili finalul poveştii. Se va termina oare cu „am încălecat pe-o şa”? Sau mă rog, telegondolă?