• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 16 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 28 Mai , 2019

Adevărul este dincolo de noi! Semnele Ceriului şi Obiectul neidentificat de la Aiud

Expoziţia personală de artă fotografică itinerantă „Semnele Ceriului” a artistului fotograf Ilie Tudorel a fost vernisată la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, în data de 15 mai 2019, iar în data de 18 mai 2019 a fost vizionată de circa 5.000 de vizitatori, în cadrul evenimentului cultural Noaptea Europeană a Muzeelor, ediţia 2019.

 

 

În cadrul expoziţiei de artă fotografică au fost expuse 2 artefacte foarte interesante:
- Talpa de aluminiu de la Aiud, descoperită în anul 1973, în lunca râului Mureş;
- Bucată din meteoritul căzut lângă satul Mociu, judeţul Cluj, în anul 1882 (cel mai mare meteorit căzut vreodată deasupra României).

Contextul expoziţiei de artă foto­grafică a devenit de excepţie prin aceste artefacte deosebite. Nici o altă expoziţie de fotografie din România nu a mai avut o astfel de complexitate muzeală, tratând pro­blematica bolţii cereşti şi a universului cunoscut şi, mai ales, ne­cu­noscut.
Ambianţa deosebită a acestei expo­ziţii a contribuit la succesul evenimentului cultural Noaptea Europeană a Muzeelor desfăşurată la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca şi s-a înscris în cadrul calendarului evenimentelor culturale menite să promoveze cultura tradiţională din judeţul Mara­mureş în toată România.
Astfel, s-au pus bazele unei colabo­rări fructuoase între artistul Ilie Tudorel şi marile muzee ale României. Acţiunea de colaborare cu marile muzee a început în anul 2017.
Revenind la expoziţia din cadrul muzeului clujean, putem spune că povestea artefactului de la Aiud se leagă, indirect, de Baia Mare. Iniţial nu am crezut că nordul ar avea ceva în comun cu „talpa de aluminiu”, un obiect fascinant, cu o istorie fasci­nantă şi în egală măsură contro­versată. Dar realitatea bate filmul!

Pentru a înţelege mai bine publicăm în acest număr câteva date, urmând ca în numărul viitor să revenim cu un material mai amplu despre obiectul neidentificat de la Aiud. Modul în care a fost găsit acest obiect a fost arătat în mai multe publicaţii şi cărţi, între care cea a lui ing. Florin Gheorghiţă.
„În anul 1973, în centrul Transilvaniei, lângă oraşul Aiud, nişte muncitori care lucrau la extrasul nisipului dintr-o carieră au găsit la baza malului excavat, trei corpuri «ambalate» parcă în învelişul întărit format din nisipul puternic presat pe acestea. Era şi normal să apară astfel, căci stătuseră foarte, foarte mult timp sub stratul respectiv - gros de aproape 10 metri -, care s-a depus de-a lungul vremii deasupra lor. De când se aflau acolo acele «forme», nimeni nu poate şti, dar oricine îşi poate da seama că depunerea de către o apă a unui strat sedimentar de nisip de circa zece metri, după care albia s-a retras către alte terenuri care astăzi sunt mai joase, reprezintă desigur un timp îndelungat, ba chiar foarte îndelungat…
Un specialist chemat de urgenţă la cariera de nisip, a identificat în unul din corpurile respective, un os fosil; a doua «formă» avea acelaşi conţinut. Al treilea obiect învelit în nisipul întărit, părea - după formă şi greutate - a fi un topor din piatră ce i-ar fi slujit omului primitiv care a abătut animalul ale cărui oase au fost găsite alături. Specialistul localnic şi-a dat însă seama că, în interesul studierii corespunzătoare a pieselor găsite, era oportună pre­darea lor unor cercetători dotaţi cu instrumentarul necesar şi astfel toate cele trei obiecte arheologice au ajuns la Cluj-Napoca.

Îndepărtându-se cu grijă stratul de nisip ce se pietrificase în jurul pieselor respective, specialiştii clujeni s-au găsit în faţa a două fragmente din scheletul unui mastodont tânăr (o bucată din osul unui membru şi o bucată de măsea), cât şi în faţa unui obiect cu totul necunoscut, care nu era în nici un caz un topor şi nici nu era măcar din piatră: era din metal! Această piesă se asemăna oarecum cu laba unui picior uman, dar nici până astăzi nu a putut fi identificată cu vreo piesă cunoscută. Analiza mai detaliată a corpului res­pectiv avea să ofere însă surprize din ce în ce mai interesante.
Ceea ce atrăgea de la început atenţia, era faptul că obiectul prezenta două goluri cilindrice - de diametre diferite -, practicate astfel încât golul cu secţiunea mai redusă penetra către baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai mare a permis să se remarce în plus o anumită ovalizare a părţii sale inferioare - efect ce părea a fi produs de un ax cu cap rotunjit -, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafaţa sa inferioară cât şi lateral, obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care unele au fost puternice. Toate deta­liile remarcate au indicat încă de la început faptul că piesa a făcut parte cândva dintr-un ansamblu funcţional şi că a fost pierdută dintr-un motiv oarecare, pe albia de atunci a râului”, se arată în povestirea obiectului neidentificat.
Au urmat mai multe analize, între care primele două s-au făcut la ICPMMN Baia Mare, laboratorul de la Măgurele. Pe vremea aceea, Institutul din Baia Mare era „cel mai tare din parcare!”.
Vom reveni cu datele şi analizele res­pective, dar şi păreri ale unor persoane care cunosc povestea din interior.
 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.