Acad. Emil Burzo - 80 de ani. Sub semnul Excelenţei, Eminenţei şi Elocvenţei

Marele înţelept Protagoras ne-a lăsat drept moştenire un principiu special în a vedea mersul şi natura tuturor lucrurilor. Iar latinii i-au preluat sensul filosofic, zicând Homo mensura omnium. Ceea ce în limba noastră sună la fel de exact şi de cuprinzător: Omul este măsura tuturor lucrurilor!

Evident că aserţiunea operează pe toate palierele de expresie umană: Homo sapiens, Homo religiosus, Homo doctus… Iar Sfântul Augustin a completat excelent ideea sub formula Mensura omni rei modum praefigit…, adică Măsura prefigurează felul oricărui lucru… Suntem din nou la un moment optim de măsurare. Avem înaintea noastră un destin, o viaţă, un caracter şi o nouă posibilitate de a privi sub aureolă de gânduri bune modul în care senectutea academică se însoţeşte intim şi minunat cu rodniciile unei vieţi bine specificate axiologic. Academicianul clujean EMIL BURZO, pe coordonatele „hărţilor lui Cronos” este sărbătorit la împlinirea vârstei de 80 de ani. Un reper de viaţă, dar mai ales un etaj de analiză a unei vieţi metodice, demne de a fi înscrise în „cronici memorandiste”, sau în tomuri din formatele clasice „mirabile”: Mirabile dictu (Minunat de spus), Mirabile auditu (Minunat de auzit) sau Mirabile visu (Minunat de văzut). Cu rădăcini nobile certe, pe care le cercetează şi le cinsteşte mereu, acad. Emil Burzo şi-a plasat şi propulsat propriul destin sub semnul virtuţilor înalte, referenţial naţionale şi internaţionale, căci, cu adevărat, „Nimeni nu este nobil decât dacă iubeşte virtutea” (Nobilis est nemo, nisi sit virtutis amator).

Vorbim aici, desigur, şi despre nobleţea arborelui dătător de gene şi despre nobleţea omului dătător de roade, dar mai ales despre nobleţea spiritului, ca singură şi unică virtute (Nobilitas animi sola est ac unica virtus).

De câte ori ne-am întâlnit, plăcerea de a evoca vremurile „începătoare” (Familia Gurzo din Ieud, Familia Burzo din Suciu de Sus) se combina intim şi perfect cu voluptatea interioară, inteligent măsurată, mereu vectorizată spre Memoria Tatălui, exponent remarcabil al generaţiei de aur a patrioţilor ardeleni afirmaţi în cele mai cumplite vremuri pentru Transilvania modernă, de după Dictatul de la Viena. Îl ascultam cu sfinţenie, căci cu sfinţenie mănăstirească puteau fi comparate şi rostirile sale, de fiecare dată gâtuite de emoţia reiterării faptelor şi de rezonanţele interioare ale sufletului ce se aprinde la scânteieri de memorie. Îl urmăream cu convingerea că îmi vorbeşte nu un remarcabil cercetător şi academician, ci un exponent al Neamului Meu, aşezat deasupra faptelor concrete, acolo, în Cerurile Patriei care mai dor încă. Dor de durere şi dor de dor, dor de amintire şi dor călător, sufletul cuprins de misiune, apostolatul ca semn al ducerii pe mai departe a ştafetei frământărilor Neamului Tău! Nobilitas virtus! Nobilitas viver! Nobilitas magis! Nobilitas morum!

Semper veneranda vetustas! Trecutul trebuie întotdeauna cinstit. Academicianul Emil Burzo o face apostoleşte şi dumnezeieşte. O face firesc, fără nicio altă determinare externă de cauza în sine, fără emfază şi fără multă frază. Are, pentru trecutul neamului şi al familiei sale, pentru Nobilitate ca trăsătură definitorie şi definitivă a elitelor, un respect profund şi sincer, iar dacă Senectus apex auctoritatis (Bătrâneţea este culmea autorităţii) atunci chiar e dificil să interpretezi aerul primăvăratic pe care îl aduce academicianul Emil Burzo cu sensibilităţile sale, cu potenţele sale ştiinţifice, cu felul elegant de a-şi exprima părerile şi concepţiile. E drept că experienţa vine la anii târzii (Seris venit usus ab annis!); e adevărat că înţelepciunea este dată doar unora (...Animi sapientia paucis!), dar Emil Burzo s-a încărcat cu toate aceste valori încă de la prima maturitate, pentru că destinul său l-a răpit din noianul plăcerilor şi l-a purtat prin pustietăţile provocărilor cardinale. Astfel că frumuseţile lumeşti după care aleargă atâta lume în viaţă nu i-au putut altera cu nimic matricile genetice, iar lucrurile plăcute pe care atâţia oameni le vânează nu i-au stricat echilibrele fiinţiale funciare.

Semper fidelis! Semper salvaris! Semper idem! „întotdeauna fidel...” „întotdeauna mântuit!” „De fiecare dată acelaşi cu el însuşi”. Iată un portret sumar de Om Adevărat, ce poate face cu viaţa lui bună specificare şi bun argument, atât pentru Eminenţa creativă, cât şi pentru Excelenţa factuală, dar mai ales pentru Elocvenţa prototipală.

La mulţi şi în continuare rodnici ani, Magnificenţei Sale acad. EMIL BURZO, Preşedintele Filialei Cluj a Academiei Române! Fie ca „hronicul şi cântecul vârstelor” să vă însoţească magnific destinul unei vieţi sub semnul meritului, integrităţii şi onoarei!