5 case memoriale din Maramureş

1. Casa Ilie Lazăr, Giuleşti

Monument de arhitectură tradiţională, Casa Lazăr din Giuleşti a aparţinut iniţial protopopului greco-catolic Vasile Mihalyi şi a fost edificată în anul 1826, aşa cum atestă inscripţia în limba latină. Pe spatele meştergrinzii se află săpată în lemn o altă inscripţie: „urmaş Lazăr”, cele două familii fiind înrudite.

În această casă, la 28 noiembrie 1918, Dr. Ilie Lazăr a convocat delegaţii maramureşeni pentru a pleca la Alba Iulia unde, la 1 Decembrie 1918, se va semna pentru vecie unirea Maramureşului cu Ţara-Mamă.

Casa este conservată şi restaurată in situ.

Monumentul se înscrie în specificul arhitecturii tradiţionale maramureşene. Tălpile masive sunt din stejar, iar pereţii din bârne rotunde de molid încheiate la colţuri în „cheutoare românească“ şi aşezate în sistemul „blockbau“. Acoperişul este din draniţă, în patru ape, foarte înalt, prevăzut cu lucarne. Casa are un plan evoluat pentru acea vreme: şase încăperi, iar în faţă şi lateral „satra“ (prispă) cu stâlpi şi arcade. Din tindă se intră în două încăperi laterale foarte spaţioase, fiecare având acces printr-o uşă la încăperile corespondente din spatele casei. Accesul în pod se face prin camera mică din fundul tinzii.

2. Casa memorială Ion Şiugariu, Tăuţii Măgherăuş

Deschisă publicului vizitator în anul 1983, casa în care s-a născut poetul Ion Şiugariu (1916 – 1945) adăposteşte manuscrise, fotografii, corespondenţă de familie, piese de mobilier şi obiecte specifice zonei miniere.

Ion Şiugariu a fost un reprezentant important al generaţiei de intelectuali din preajma războiului, poet şi gazetar de mare talent. Primul născut între cei şase copii ai familiei Ion şi Floarea Şiugariu, Ion Şiugariu s-a născut la data de 6 iunie 1914, în localitatea Băiţa, sat situat în apropiere de Baia Mare. El urmează cursurile şcolii primare din Băiţa, iar după terminarea clasei a IV-a este admis ca elev la Şcoala Normală din Oradea.

În iunie 1932 trece în cursul superior al Liceului „Emanuil Gojdu“, Oradea. Efervescenţa artistică începută în Transilvania prin 1933 corespunde anilor de liceu ai lui Ion Şiugariu. Această efervescenţă a fost susţinuă de publicaţii ale momentului cum ar fi revista Abecedar. Într-un asemenea mediu, calităţile excepţionale ale elevului Ion Şiugariu nu întârzie să se arate, remarcându-se prin puterea de receptare, analiză şi înţelegere a noului fenomen liric.

3. Casa memorială „Vasile Kazar“

Casa memorială „Vasile Kazar“ face parte din colecţia muzeală de la Vişeu de Sus a Muzeului Maramureşului, fiind situată pe uliţa bisericii, într-o mică grădină.Este o casă tradiţională din secolul al XVIII-lea pe care graficianul Vasile Kazar a achiziţionat-o în vederea folosirii ei pentru creaţie. În timp, a mai achiziţionat o casă mai mare (de început de secol), iar vechea casă a donat-o muzeului împreună cu colecţia etnografică. A fost restaurată şi amenajată muzeal.

Construită din bârne rotunde de stejar, are planul clasic: cameră, tindă, cămară rece şi prispă cu stâlpi şi arcade pe faţă. Acoperişul este în două ape, confecţionat din draniţe şi prevăzut cu două lucarne.

Grădina şi curtea cu cele două case, sunt un loc agreabil de popas de primăvara până toamna târziu.Vasile Kazar (1913 – 1998) este autorul unei opere de o suverană coerenţă, unde cartografiază un teritoriu imaginar ce-i aparţine în exclusivitate. Această lume se recompune din frânturi ale unei memorii figurative fabuloase, în care se amalgamează amintiri din Maramureşul natal, restituit într-o cheie proprie, precum şi secvenţe vizionare, din istoria tragică a secolului XX. Desenul său traversează mai multe etape, de la asimilarea linearităţii decorative a stampelor japoneze şi humorul breughelian în evocarea personajelor - trăsături caracteristice începuturilor sale, până la autonomizarea desenului ca limbaj atotcuprinzător, din ultimii ani de creaţie.

A făcut studii libere de pictură. A lucrat în industria lemnului. A fost muzeograf, şef de secţii, la Bucureşti la Muzeul de Artă.

4. Casa Muzeu „Dr. Ioan Mihályi de Apşa“

Casa Muzeu „Dr. Ioan Mihályi de Apşa“ este adăpostită în clădirea în care a locuit acest ilustru om politic şi de cultură maramureşean. Muzeul este compus: la parter dintr-o galerie de artă cu lucrări ale pictorului Traian Bilţiu Dăncuş, ale sculptorului Ioan Bledea şi alte lucrări provenite din colecţii particulare donate.Expoziţia de la etaj începe cu un salon unde putem vedea mobilier tip Ludovic al VI-lea, rococo, poze şi tablouri ale familiei Mihályi. Următoarea încăpere este camera de lucru a academicianului, păstrată în întregime – cu biblioteca, tablouri de epocă, documente în original etc. Tot aici se pot observa biroul de lucru şi blazonul familiei nobiliare. Următoarea încăpere este dedicată Sofiei Mihályi. În toate aceste încăperi, fiind păstrate intacte interioarele, în orice moment te aştepţi să intre pe uşă un membru al familiei.

Tot la etaj mai există şi o expoziţie a istoriei culturii locale axată în special pe mişcarea de emancipare a românilor, culminând cu Marea Unire a Maramureşului cu Ţara Mamă.

De numele acestei familii se leagă confecţionarea şi arborarea primului drapel tricolor românesc la 26 noiembrie 1918.

Ioan Mihályi de Apşa (n. 25 ianuarie 1844, Apşa de Mijloc, Maramureş, azi Sredne Vodiane, Ucraina - d. 14 octombrie 1914, Gherla) a fost un istoric român, membru corespondent al Academiei Române (1901).

5. Casa Dunca Pâţu

Parte integrantă a Muzeului Maramureşului, Casa Dunca reprezintă unul dintre punctele muzeale conservate în situ (menţinute în locaţia originală). Este situată în localitatea Ieud, pe partea stângă a drumului de ţară care duce la Biserica din Şes, aproape de aceasta.

Casa a fost donată muzeului de către familia Dunca pentru a fi restaurată şi amenajată ca muzeu local care, pe lângă obiecte etnografice, are o încăpere ce prezintă istoria locală, cu accent pe lupta de rezistenţă împotriva ocupantului sovietic, a socializării cu toate efectele ei.

Construcţia este de la începutul secolului. Este în întregime din lemn de răşinoase. Planul casei cuprinde două încăperi mari despărţite de o tindă şi o prispă pe partea din faţă şi lateral stânga. Are pivniţa cu pereţii din piatră acoperită cu bârne din lemn. Acoperişul este în patru ape, pe faţă fiind prevăzut cu lucarne. La intrarea în curtea casei, prin grija AFDPR (Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România), s-a instalat o cruce monument sculptată în lemn în memoria eroilor.