2 februarie. Sfârșitul bătăliei de la Stalingrad

La 2 februarie 1943, se încheie bătălia Stalingradului, bătălie ce a reprezentat un punct important de cotitură în desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial. Considerată una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria omenirii, lupta de la Stalingrad a inclus campania de bombardamente germane asupra orașului, atacul terestru german și luptele din interiorul orașului, urmată de contraofensiva sovietică, care a încercuit și distrus forțele germane și ale aliaților săi din cadrul Axei.
Numărul pierderilor în această bătălie a fost imens, fiind estimat la aproximativ 1.700.000 de persoane de ambele părți, numai forțele germane pierzând peste cinci sute de mii de soldați, aproximativ un sfert din efectivul total dislocat pe frontul de răsărit. Lipsa unor date exacte în privința morților, răniților şi dispăruților în această bătălie este datorată și refuzului sovieticilor de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi prea mari și ar fi demobilizat eforturile de război.

Decizia lui Hitler de a cuceri Stalingradul a apărut ca urmare a eșecului german din anul 1941, când armata germană a fost respinsă în apropierea Moscovei și de aceea ocuparea sudului Rusiei devenea vitală, mai ales pentru resursele de petrol din zonă. Ofensiva asupra Stalingradului a fost declanșată în luna mai a anului 1942, dar germanii au ajuns abia spre sfârșitul lunii august la porțile Stalingradului, deoarece atacurile aeriene şi terestre ale armatei germane au întâlnit o rezistență dârză din partea sovieticilor, care aveau ordin de la Stalin să nu se retragă, indiferent de pierderi. Astfel, în noiembrie 1942, a început contraofensiva, iar sovieticii au încercuit orașul, astfel că peste opt sute de mii de soldați germani şi aliați de-ai lor au fost înconjurați, fără șanse de scăpare. Chiar dacă aviația germană a încercat un pod aerian, eficiența acestuia a fost minimă, iar momentul decisiv al luptei a fost pierderea în favoarea sovieticilor a aeroporturilor orașului, fapt ce a făcut ca Wehrmacht-ul să rămână fără hrană şi muniție. În aceste condiții, comandantul armatei germane de la Stalingrad, generalul Ernst von Paulus, i-a cerut lui Hitler permisiunea de a capitula, dar acesta a refuzat. Ba mai mult decât atât, l-a înaintat pe von Paulus la gradul de feld­mareșal, sperând că acesta va continua lupta. Numai că von Paulus s-a predat sovieticilor împreună cu 22 de generali germani la 31 ianuarie, iar peste două zile, la 2 februarie, avea să se încheie și Bătălia Stalingradului. Înfrângerea armatei germane în această bătălie avea să fie momentul decisiv pentru soarta întregului războiului mondial, deoarece avea să fie „începutul sfârșitului” pentru Hitler și Germania nazistă.

*

După înfrângere, România, a cărei armată a fost spulberată la Stalingrad, numărul morților și dispă­ruților ridicându-se la sute de mii, a intrat într-o tensiune diplomatică cu partea germană, Hitler acuzând românii de eșecul de la Stalingrad, cu toate că a ignorat cu aroganță toate avertismentele acestora. Relațiile naziștilor s-au deteriorat și cu ceilalți aliați.
Peste două milioane de oameni au murit în una din cele mai sângeroase bătălii din istoria omenirii. Pierderile pentru armata română au fost colosale. Dintr-un efectiv de aproximativ 250.000 de oameni, România a pierdut circa 150.000. Iar cei care au supra­viețuit au fost luați prizonieri și trimiși în lagărele din Siberia. Stalingrad a fost, fără îndoială, cel mai mare dezastru și cea mai mare înfrângere a armatei române în întreaga ei istorie.

Consecințele bătăliei de la Stalingrad
Bătălia de la Stalingrad va rămâne una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria omenirii, care a reușit să schimbe soarta unui război. După înfrângerea de la Stalingrad şi catastrofa ulterioară de la Kursk, germanii au pierdut complet inițiativa strategică pe frontul de est . Aşa cum aprecia generalul Douglas Mc Arthur, în cazul în care trupele Axei ar fi reușit să câștige bătălia de la Stalingrad, Hitler ar fi putut continua războiului pentru cel puțin încă 10 ani.
Chiar şi după bătălia de la Stalingrad, Germania nazistă nu a renunțat la războiul de anihilare pe care l-a practicat şi în prima parte a campaniei din est. În retragere, germanii incendiau sate şi oraşe şi dinamitau căi ferate şi poduri pentru a încetini avansul Armatei Roșii. O mulțime de civili din zonele de ocupație a Germaniei Naziste au fost executați ca represalii pentru înfrângerea suferită la Stalingrad.
Bătălia de la Stalingrad a reprezentat speranța victoriei pentru Aliaţi, arătând faptul că armata Wehrmacht-ului nu era invincibilă. Statele aliate cu Germania au conștientizat că, după înfrângerea de la Stalingrad, vor trebui să negocieze o ieșire din război pentru a limita pierderile materiale şi umane. Statele neutre care până atunci aveau o atitudine prietenoasă faţă de Germania Nazistă (Spania, Suedia şi Turcia) îşi vor întrerupe relațiile diplomatice cu Reich-ul.

În operațiunea împotriva Stalingradului, pierderile umane şi materiale ale Wehrmachtului de­pășeau toate cifrele cu pierderi însu­mate de la începutul ope­ra­țiunii Barbarossa şi până atunci. Această pierdere nu va mai putea fi înlocuită de germani, care şi aşa erau încă de la începutul invaziei în URSS în inferioritate numerică.
Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a creat o coeziune între Armata Roşie şi conducerea politică, având ca efect diminuarea erorilor de planificare a operațiu­nilor militare. La fel de importantă a fost şi coeziunea din so­cietatea sovietică. Pentru Stalin, punctul de cotitură în război a fost considerată totuși victoria de la Kursk.
Stalingrad a fost, până la urmă, o bătălie a resurselor, atât umane cât şi materiale între două forţe la fel de determinate. Câștigătoare a fost partea care a reușit cel mai bine să-şi mobilizeze forțele şi să le adapteze în funcție de cir­cumstanțe.
Din toate punctele de vedere, bătălia de la Stalingrad a fost cea mai sângeroasă, cu cele mai multe pierderi într-o singură bătălie.
A durat 199 de zile. Pierderile în rândurile militarilor Axei au fost de circa 850.000 de oameni. Printre aceștia, 400.000 de germani, 200.000 de români, 130.000 de italieni și 120.000 de unguri. Mai mult de 40.000 de civili sovietici au murit în oraș și în suburbii. Numărul de civili uciși în zonele din raionul înconjurător nu a putut fi estimat.


Surse: lectiadeistorie.ro, historia.ro, wikipedia.ro