17 aprilie. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu

La 17 aprilie 1954, a fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces, Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre liderii Partidului Comunist din România, participant de seamă al actului de la 23 august 1944.

Lucreţiu Pătrăşcanu pro­venea dintr-o familie de intelectuali, iar de tânăr a îmbrățișat ideologia comunistă, fiind considerat unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România. Fiind însă un om instruit, avocat de profesie, cu studii de specialitate în Germania şi Franţa, Lucrețiu Pătrășcanu a fost și apărătorul comuniştilor în mai multe procese, când acest partid se afla în ilegalitate. După lovitura de stat de la 23 august 1944 , Lucreţiu Pătrăşcanu a deținut funcția de ministru al justiţiei până în anul 1948, fiind printre puţinii intelectuali comuniști de marcă ce nu erau de acord cu politica inițiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza, cei doi văzând în el un concurent redutabil ce trebuia eliminat. Căderea în dizgrație a lui Lucrețiu Pătrășcanu a început în 1946, la Cluj, când, la o adunare ținută în fața studenților, a rostit celebra frază „înainte de a fi comunist, sunt român”, iar aceste cuvinte nu au convenit, desigur, colegilor de partid, care au hotărât îndepărtarea sa cât mai grabnică. Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat pe 27 aprilie 1948, fiind învinuit de uneltire împotriva noului regim, iar odată cu emiterea mandatului de arestare i s-a pecetluit soarta, deoarece a fost dus pentru anchetă la Serviciul Special de Informații, iar de acolo încarcerat împreună cu mai mulți colaboratori de ai săi, la închisoarea Jilava. Însă, după aproape șase ani de temniță și multe termene de judecată amânate, prin sentința nr. 49 pronun­țată de Tribunalul Suprem la 6 aprilie 1954, completul de jude­cată, condus de colonelul-magistrat Ilie Moisescu, i-a condamnat la grele pedepse pe Pătrășcanu și pe principalii lui colaboratori. Cei care au scăpat de pedeapsa la moarte au fost condamnați la muncă silnică pe viață pentru o aşa-zisă uneltire, pentru încercarea de distrugere din interior a partidului şi pentru încercarea de răstur­nare a regimului comunist.
Lucreţiu Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte și, potrivit proce­sului-verbal întocmit de pro­curorul Grigore Râpeanu, el a fost împușcat de către un pluton de execuție la Penitenciarul Jilava, în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, la ora 3.30. Însă, în procesul-verbal de constatare a morții, nu se precizează zonele în care i-au pătruns gloanțele, ci doar constatarea medicului legist privind decesul, ceea ce face să apară diferite speculații potrivit cărora Pătrășcanu a fost împușcat pe la spate chiar de anchetatorul său, torționarul Iosif Moldoveanu, ofițer de Securitate.

Spre sfârșitul anilor ’40, Pă­trășcanu începe totuși să fie învinuit de opoziție față de politicile staliniste. Este, de asemenea, cri­ticat pentru
o abordare prea intelectuală a socialismului.

Gheorghe Apostol, colaborator al lui Gheorghiu-Dej, avea să declare despre Pătrășcanu:
„Era un intelectual de bază al partidului. Dar era și un om foarte îngâmfat, orgolios, intolerant și necomunicativ cu tovarășii de partid. Totuși, Dej îl prețuia. Între '46-'48, Pătrășcanu s-a schimbat foarte mult”.
În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele Înainte de a fi comunist, sunt român. Aceste cuvinte nu ar fi convenit colegilor de partid, care l-au catalogat ca naționalist. Tot în discursul rostit la Cluj, a condamnat revizionismul maghiar și a afirmat că „Transilvania a aparținut și va aparține statului român în întregime.
Lucrețiu Pătrășcanu a avut parte de cel mai îndelungat proces al unui lider comunist din istoria comunismului mondial.

A fost acuzat de spionaj imperia­list în favoarea englezilor și ameri­canilor, de sabotare a Partidului Comunist Român, a fost acuzat de înaltă trădare. Evident, toate aceste acuzații nu reprezintă decât îns­cenări politice ale proceselor din anii de după război. Lui Lucrețiu Pătrășcanu i-a mai fost pus în cârcă și naționalismul de care dădea dovadă. Erau vremuri în care naționalismul era asociat fascismului, iar comuniștii doreau prin orice mijloc să impună un „internaționalism proletariatˮ care să distrugă orice urmă de identitate națională sau religioasă și în care clasa muncitorească are ofensiva și e considerată prioritară. De fapt, proletariatului analfabet nu i se oferea decât o importanță simbolică fiind grav manipulat. Încarcerat de comuniștii coordonați de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu a trecut prin toate etapele torturii și brutalității pușcăriilor politice. A văzut cu ochii lui exact ceea ce el a legitimat!

În cartea sa de memorii „Generaţia irosită”, Silviu Brucan îi făcea un edificator portret lui Pătrăşcanu: „Ambiţia, o mare ambiţie, l-a devorat pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Intelectual autentic, se simţea superior tovarăşilor săi şi mai ales lui Ghiţă Dej! Cuvintele care i-au scăpat «Ce, Ghiţă trebuia să fie conducătorul partidului? Eu trebuia să fiu!» dau măsura ambiţiei sale care avea să-i fie fatală”.

„Pătrăşcanu a fost un fel de cal troian în partidul comunist, fiind, în realitate, omul lui Maniu şi al Regelui care aștepta cu nerăbdare sosirea americanilor. Aceasta era teza! Bineînțeles, pentru că n-am putut marșa la ea, am suportat mai multă bătaie, mai multă carceră şi mai multe pedepse decât în propriul meu proces”.
Corneliu Coposu

Ultimul cuvânt al lui Pătrășcanu

Președ.: Acuzat Pătrășcanu, ai ultimul cuvânt, ce-ai de spus în apărare?
Pătrășcanu: N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc.
Președ.: Stai jos, atunci! Acuzatul Pătrășcanu spune că
n-are de spus nimic.
Pătrășcanu: Și că scuip pe acuzațiile ce mi se aduc.
Președ.: Acestea sînt insulte.
Pătrășcanu: Nu sînt insulte.
Președ.: Te dai în spectacol.
Pătrășcanu: Da, lasă să mă dau, viața mea e scurtă, dar sînt oameni care o să urmărească această porcărie.

*

Reabilitarea lui Pătrăşcanu la plenara din 22-25 aprilie 1968 s-a realizat în condițiile în care Ceaușescu trecuse la eliminarea vechii gărzi a Biroului Politic din vremea lui Dej. Primul sacrificat a fost Al. Drăghici și, odată cu el, au fost afectate şi funcțiile la vârf ale celorlalți lideri comu­niști care făcuseră parte din fostul Birou Politic din vremea lui Gh.- Dej. Plenara a decis că: „o răspundere însemnată pentru hotărârea de a se trece la judecarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, fără să se fi asigurat de temeinicia învinuirilor aduse de organele de anchetă, revine membrilor de atunci ai Biroului Politic”. Astfel, Drăghici a fost înlăturat din toate funcţiile deţinute şi nu a mai revenit din acel moment în viaţa politică.




Surse: IICCMER, historia, lecția de istorie