14 mai. Primul zbor al unui român în spațiul cosmic

La 14 mai 1981 a avut loc primul și singurul zbor în spațiu al unui român, zborul cosmonautului Dumitru Prunariu, cel care a fost cel de al 103-lea cosmonaut din lume care a ieşit în spaţiul cosmic. Misiunea spaţială la care a participat Dumitru Prunariu s-a desfăşurat la bordul navei cosmice Soyuz-40 şi al staţiei orbitale de cercetare ştiinţifică sovietică Saliut-6. Alături de colegul său de echipaj de la bordul navei, cosmonautul Leonid Popov, precum şi de echipajul staţiei orbitale, format din cosmonauţii Vladimir Kovalionok şi Viktor Savinâh, Dumitru Prunariu a efectuat o serie de cercetări ştiinţifice, tehnologice și biomedicale în cadrul misiunii ce a durat șapte zile, 20 de ore și 42 de minute.

La 14 mai 1981, ora 20 și 17 minute, ora Bucureș­tiului, pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, locul de unde a zburat și primul om în cosmos, Iuri Gagarin, a fost lansată nava cosmică Soiuz-40, spre stația orbitală Saliut-7. Misiunea cosmică Soiuz-40, care a avut loc între 14 și 22 mai 1981, a durat șapte zile, 20 ore, 41 minute și 52 secunde şi la ea a participat şi românul Dumitru Prunariu.
La misiunea Soiuz-40 au participat, în calitate de comandant, Leonid Ivanovici Popov, un cosmonaut sovietic de origine ucraineană, aflat la un singur zbor cosmic înainte de a fi inclus în respectiva misiune, și românul Dumitru Dorin Prunariu, cosmonaut-cercetător. Echipajul de rezervă a fost format din Iuri Romanenko (URSS) – comandant, și Dumitru Dediu (România) - cosmonaut cercetător.
Potrivit lui Dumitru Prunariu, pre­gătirea pentru zbor a început în luna martie a anului 1978, în „Orășelul Stelar”, situat la câțiva kilometri de Moscova, împreună cu candidați-cosmonauți din alte cinci țări. În final, cosmonautul român desemnat pentru a face parte din echipajul Soiuz-40 a fost Dumitru Prunariu.
În seara zilei de 14 mai 1981, un autobuz special i-a adus pe cei doi cosmonauți din echipajul principal, echipați pentru zbor, către Platforma 17 de la cosmodromul Baikonur: colonelul sovietic Leonid Popov, cel care cu un an în urmă realizase recordul de durată în spațiul extraterestru de 185 de zile, și locotenentul-major inginer Dumitru Prunariu.
Cu două ore înainte de start, echipajul a ocupat poziția de lansare în capsula navei cosmice aflată în vârful rachetei purtătoare, efectuând până la lansarea propriu-zisă o serie de teste ale aparaturii și sistemelor navei.
La ora 20.17 (ora Bucureștiului), de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt româno-sovietic format din Dumitru Prunariu și Leonid Popov. După opt minute și 50 de secunde, nava cosmică se desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare, aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3.000 km de punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului cu o viteză de 28.000 km/h pe o orbită înclinată față de Ecuator cu 51,6 grade. Prunariu a devenit astfel primul român din istorie care a zburat în spațiu. Conform planificării zborurilor In­ter­cosmos, zborul avea să dureze aproape opt zile, între 14 și 22 mai 1981.
Decolarea a decurs fără probleme. După înscrierea pe orbita circum­terestră, verificarea parametrilor tehnici ai navei în condiții reale de zbor și efectuarea primei manevre orbitale de ridicare a orbitei, care au durat până la ora patru dimineața a zilei următoare, cei doi cosmonauți au avut permisiunea să dezbrace costumele de scafandru cosmic, să treacă în modulul orbital și să se odihnească. S-au trezit a doua zi la ora 12.00 și, după ce au mâncat, au efectuat a doua manevră de ridicare și corecție a orbitei navei cosmice, în vederea începerii manevrelor de cuplare cu stația orbitală Saliut-6. În momentul cuplării, Soiuz-40 avea o viteză relativă față de stație de 0,3 m/s.
La 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 se cuplează la complexul orbital Sa­liut-6 - Soiuz T-4. Momentul cu­plării a fost imortalizat pe film din interiorul stației orbitale. Primul care a trecut prin trapele deschise ale celor două obiecte cosmice a fost Prunariu.
Pe stația orbitală Saliut-6, cei doi cos­monauți s-au întâlnit cu cos­monauții sovietici Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, care se aflau deja pe orbita circumterestră de la 21 martie 1981. Împreună au realizat 22 de experimente științi­fi­ce, printre care cele denumite „Capilar”, „Biodoza”, „Astro” sau „Na­no­ba­lanța”.
În dimineața zilei de 22 mai 1981, la bordul complexului orbital Saliut-6 - Soiuz T-4 - Soiuz-40 au început operațiunile de pregătire a întoarcerii pe Pământ a primei expe­diții cosmice comune româno - so­vietice. Echipajul format din cosmonauții Dumitru Prunariu și Leonid Popov își lua rămas bun de la cei doi colegi Kovalionok și Savi­nîh, care au rămas să-și continue misiunea.
La ora 13.40 (ora Bucureștiului) Soiuz-40 se îndepărtează de complexul orbital pornind spre Pământ. La o altitudine de 170 de km, undeva deasupra Africii, la ora 16.30, capsula de coborâre se desprinde de restul navei cosmice și își continuă drumul spre Pământ, pentru ca cinci minute mai târziu să pătrundă în atmosferă.
La ora 16.56, echipajul comun ro­mâno-sovietic s-a întors cu bine pe Pământ. Aparatul de coborâre al navei Soiuz-40 a aterizat în zona stabilită, la 225 de km sud-est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului.

Dumitru Dorin Prunariu s-a născut pe 27 septembrie 1952, în orașul Brașov, care pe atunci purta numele de Stalin. Tatăl său era de profesie inginer, iar mama, cadru didactic la o școală generală. Pasiunea lui pentru zbor s-a manifestat încă din copilărie, iar la 14 mai 1981 a devenit primul și singurul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic.
Micul Prunariu și-a început drumul către Cosmos mai întâi în cadrul cercului de aeromodelism de la Casa Pionierilor din Brașov, unde construia modele de planoare și de avioane, visând să devină constructor de aparate de zbor. Avea 17 ani când a dobândit premiul republican la Concursul de creații tehnice „Mini­tehnicus”. Cu această ocazie a primit carnetul de membru Miniteh­nicus nr. 103. 11 ani mai târziu avea să devină cel de-al 103-lea pământean care a ajuns în Cosmos.
A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității „Politehnica” din București, în anul 1976, cu specializarea inginerie aeronautică. După finalizarea studiilor universitare, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Ghimbav (județul Brașov), între anii 1976-1977.
În anul 1974 s-a căsătorit cu Crina Rodica Prunariu, cu care a fost coleg de facultate, ulterior lucrător în Ministerul Comerţului Exterior, apoi, din 1990, diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, ambasador al României în Armenia, în perioada 2007-2013, acum pensionară. În 1975 s-a născut primul lor fiu, Radu-Cătălin, iar în 1977 al doilea fiu, Ovidiu-Daniel.
 

Dumitru Prunariu desfăşoară o bogată activitate profesională, fiind membru a numeroase asociaţii şi comisii de specialitate din România şi străinătate. Este membru corespondent al Academiei Internaţionale de Astronautică (1992) şi membru al Comitetului naţional COSPAR (1994).

În anul 1984 a fost decorat cu Medalia de aur „Hermann Oberth” a Societăţii germane de rachete „Hermann Oberth - Wernher von Braun”. În anul 1985 a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic (ASE) din care fac parte în momentul de faţă peste 270 de astronauţi şi cosmonauţi din 30 de ţări.

Din anul 1993 este reprezentant permanent al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic la sesiunile Comitetului ONU pentru Explorarea în Scopuri Paşnice a Spa­ţiului Extraatmosferic (COPUOS). Pe parcursul a două termene (1995-2001) a fost ales membru în Comitetul Executiv al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic, iar în perioada 1996-1999 a fost Preşedintele Comitetului de Politici şi Relaţii Internaţionale al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic. Începând cu anul 1992 reprezintă Guvernul României la Organizaţia Naţiunilor Unite, la sesiunile COPUOS.

În anul 2003, a fost ales, prin consensul a 65 de state membre, preşedinte al Subcomitetului Ştiinţific şi Tehnic al Comitetului ONU pentru Explorarea în Scopuri Paşnice a Spaţiului Extraatmosferic, pentru perioada 2004-2005, după care timp de încă doi ani va avea un statut de consilier pe lângă viitorul preşedinte al acestui subcomitet.

În mai 2004, Dumitru Prunariu a fost numit prin decret prezidenţial în postul de Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Federaţia Rusă. A fost chemat în România la 24 mai 2005 de către preşedintele Traian Băsescu, după numai un an de mandat, păstrându-şi rangul de Ambasador.

„Tot zborul a fost un unicat și și-a lăsat o amprentă definitivă asupra memoriei mele și activităţilor ulterioare. Lansarea, cu suprasarcinile și vibraţiile deosebite, apoi imponderabilitatea în care simți că nu mai ai greutate și totul plutește (treci chiar prin stări de euforie, dar și de tensiune psihică), primele ore de suportare a consecințelor negative ale imponderabilității asupra organismului, care duc la stări de disconfort accentuate, apoi activitatea propriu-zisă la bordul laboratorului spațial, unde lucrurile nu se desfășoară chiar ca pe pământ. Sentimentul de măreţie umană văzându-ți planeta natala din afara ei, dar și de vulnerabilitate absolută, dezvolta în tine o noua filozofie asupra vieții. Revenirea pe pământ cu emoțiile aterizării este cel mai dificil moment al zborului cosmic.
Parașuta capsulei noastre s-a deschis puțin mai târziu din cauza unor probleme tehnice, rămase ca temă de analiză pentru firma constructoare”
- Dumitru Prunariu, în cadrul unui interviu în exclusivitate acordat GAZETEI de Maramureș