12 octombrie. Descoperirea Americii de către Cristofor Columb

La data de 12 octombrie 1492, Cristofor Columb a ajuns în Insulele Caraibe descoperind „Lumea Nouă”, după ce a navigat peste Oceanul Atlantic în căutarea unei noi rute spre India.

Cristofor Columb s-a născut în 1451 în Republica Genova, pe actualul teritoriu al Italiei. Detaliile despre tinerețea lui sunt neclare și, în bună măsură, bazate pe speculații. Se pare că a fost atras de mic de negustorie, probabil și datorită tatălui său, implicat în comerțul cu țesături. Încă din adoles­cență, Cristofor Columb a participat la călătorii maritime în scopuri comerciale pe mările Mediterană și Egee. În una dintre aceste călătorii, a acostat pe actuala insulă grecească Chios, acesta fiind singurul moment din viața sa în care s-a aflat, cu adevărat, cel mai aproape geografic de continentul asiatic, potrivit site-ului www.biography.com.
Prima sa călătorie pe Oceanul Atlantic a avut loc în 1476, na­vigatorul genovez fiind atunci la un pas de a-și pierde viața, căci corabia pe care se afla a fost atacată de francezi în apropierea coastelor Portugaliei. A reușit să înoate până la țărm și, de acolo, să ajungă în Lisabona. S-a stabilit aici, căsătorindu-se cu Felipa Perestrello. În jurul anului 1480, li s-a născut un fiu, Diego, însă la scurt timp Felipa moare iar Columb avea să se mute în Spania. Totuși, puținii ani pe­trecuți în Portugalia aveau să îl marcheze profund pe genovez, acesta studiind aici diverse hărți maritime realizate de temerarii navigatori lusitani, care ajungeau din ce în ce mai departe, spre sud, în josul Africii.
Pe baza acestor informații, în mintea lui Columb începe să încolțească ideea de a găsi o nouă rută, pe apă, spre legendarele bogății ale Orientului. Convins că Pământul este rotund, mai mic decât se credea și că Apusul Europei nu este separat de Extremul Orient decât de Atlantic, navigatorul genovez îi propune regelui Ioan al II-lea al Portugaliei să-l susțină în încercarea de a traversa oceanul, spre Indii. Se lovește de refuzul suveranului, iar în 1485, întors în Spania, insistă și pe lângă regina Isabella și regele Ferdinand, cu același rezultat.
Norocul avea să-i surâdă în 1492, când Granada, ultima fortăreață maură din Spania, a capitulat. Entuziaști, Ferdinand și Isabella au acceptat propunerea lui Columb. Acesta devenea amiral și, în eventualitatea unui succes, urma să devină vicerege al teritoriilor des­coperite și să păstreze o zecime din metalele prețioase găsite.
Călătoria a început la 3 august 1492, atunci când din portul Palos din sudul Spaniei, au ridicat ancora trei corăbii: cara­velele Pinta și Nina, alături de velierul San­ta Maria.
Călătoria avea să fie una epuizantă pentru echipajele celor trei ambarcațiuni, marinarii nu de puține ori dorindu-și întoarcerea.
Însă la orele două în dimineața zilei de 12 octombrie, Juan Rodriguez Bermejo, matelot pe Pinta, a fost primul care a observat o „ridicătură albă de nisip”, notează Francisco Padron în lucrarea sa „Istoria descoperirii și cuceririi Americii”, tradusă în română de Esdra Alhasid (Ed. Științifică și enciclopedică, 1979). „Fâșia de uscat la care au ajuns aparținea unei insule din grupul Bahamas - astăzi insula Watling; amiralul a descris-o ca pe o insulă «destul de mare și foarte netedă și cu arbori foarte verzi și multe ape și o lagună foarte mare în mij­loc, cu totul lipsită de munți și în întregime verde, încât este plăcut să o privești»”, scrie Francisco Padron. Columb a re­ven­dicat insula în numele regilor catolici ai Spaniei și a denumit-o San Salvador.
Echipajele conduse de Columb au debarcat, apoi, în Cuba și pe insula Hispaniola, unde au rămas aproxi­mativ patruzeci din totalul de nouăzeci de oameni. Astfel, a apă­rut prima garnizoană euro­peană în Lumea Nouă.
În data de 15 martie 1493, Columb revine în Spania, acoperit de glorie și onoruri, conform www.ro.bio­graphy. În luna septembrie a ace­luiași an, întreprinde cea de-a doua călătorie spre America, în urma căreia au fost înființate primele așezări permanente europene pe noul continent, pe teritoriul actualei Republici Domi­nicane. Tot acum apar și primele conflicte cu băștinașii, pe care Columb îi considera „indieni”, convins fiind că a ajuns la Indii. O parte dintre „in­dieni” sunt trimiși în Spania, ca sclavi. Columb continuă să exploreze, din Jamaica până în Antigua, rămânând neclintit în con­vingerea sa că se află pe pă­mânturi asiatice. A doua expediție s-a încheiat în iunie 1496. Cea
de-a treia a durat din mai 1948 până în noiembrie 1500, iar cea de-a patra, și ultima, între mai 1502 și noiembrie 1504.
Treptat, faima și influența lui Cristofor Columb la curtea Spaniei s-au stins, căci coloniștii nu au găsit bogățiile sperate, nici aur și nici mirodenii. Atmosfera în rândurile coloniștilor s-a înrăutățit, la fel ca relațiile dintre aceștia și băștinași. Întors în Spania în 1504, Columb a murit sărac și aproape dat uitării doi ani mai târziu, fără să realizeze nici măcar în ultimele momente ale vieții importanța și relevanța descoperirii sale.
După cum notează Ioan Popovici în lucrarea „Geografia Americii de Nord și Centrale” (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1977), „deși Cristofor Columb a condus prima expediție spaniolă care a descoperit pământuri ale unei «Lumi Noi», noul continent poartă numele ita­lia­nului Amerigo Ves­pucci, care, participând la ex­pe­diția comandată de Alonso de Hojeda (1499-1500), descrie în două scrisori scrise în anii 1503 și 1504, cu mult talent, natura și populația din regiunile nou-descoperite, dobândind o faimă mondială. Într-una din aceste scrisori, aceste noi pământuri au fost denumite Mundus Novus (Lumea Nouă)”.
În deceniile care au urmat, spa­niolii au inițiat numeroase expe­diții pentru cucerirea de noi pământuri, căutând în special aur. Astfel, au început să se creioneze, pe hărțile vremii, țărmurile atlan­tice ale continentului aflat între Europa și Asia.
Unii istorici susțin teoria conform căreia adevăratul descoperitor al Americii ar fi fost navigatorul viking Leif Eriksson (Leif cel Fericit), fiul nu mai puțin celebrului Erik cel Roșu. Leif ar fi ajuns cu flota pe țărmul de nord-est al continentului american în jurul anilor 900-1000. Există, în pre­zent, și anumiți istorici sau teologi musulmani care sugerează o prezență musulmană anterioară în America.

Cristofor Columb rămâne, însă, în istorie ca fiind cel care a condus prima expediție europeană care a descoperit pământurile Lumii Noi. Importanța sa este legată nu doar de simpla descoperire geografică, ci și de faptul că, prin acțiunile sale, a dat naștere unei lungi perioade de explorări, cuceriri și colonizări, care la rândul lor au influențat masiv dezvoltarea lumii Occidentale moderne.

5 curiozități despre Cristofor Columb

1 Numele de Cristofor Columb este rezultatul unei anglicizări a numelui său real, Cristoforo Colombo, primit la Genova, unde s-a născut. L-au rebotezat, însă, și alte popoare: spaniolii îi spun Cristóbal Colón, suedezii, Kristoffer Kolumbus, iar olandezii, Christoffel Columbus. Până și numele său genovez e incert, neexistând documente istorice care să ateste originea sa.

2 Tatăl lui Columb a fost și el navigator, iar după moarte sa, Columb a primit documentele și jurnalele sale personale, care, probabil, au fost decisive în opțiunea viitorului explorator de a studia geografia.
 

3 În faimoasa călătorie din 1492, Columb a promis un premiu în aur celui care va vedea primul țărmul. Norocul i-a surâs unui marinar, Rodrigo de Triana, care la 12 octombrie 1492 văzuse mica insulă Bahamas, botezată de Columb, San Salvador. Rodrigo n-a primit însă niciodată premiul promis, Columb păstrându-l pentru el și spunând tuturor că, de fapt, el văzuse deja un fel de lumină în noaptea anterioară. Bietul Rodrigo probabil că n-a fost prea încântat de explicațiile șefului său, acum, însă, are o frumoasă statuie într-unul din parcurile Seviliei.
 

4 Columb a făcut patru călătorii în America. În ultima dintre expediții, la un moment dat, echipajul a rămas aproape fără provizii. Localnicii erau ostili europenilor, prin urmare, Columb s-a decis să apeleze la un truc: le-a spus că dacă nu îl ajută cu mâncare și băutură, le va lua lumina Lunii, știind că în curând urma să aibă loc o eclipsă totală de Lună. În scurt timp a și început eclipsa și Luna s-a întunecat. După ce au tras o sperietură zdravănă, băștinașii au livrat imediat proviziile solicitate de oamenii zeului alb.
 

5 Cristofor Columb a murit în 1506, la Valladolid, în Spania. Rămășițele sale pământești au fost păstrate acolo până în 1537, când sunt trimise la Santo Domingo. De aici, sunt trimise, în 1795, la Havana, de unde, în 1898, se pare că s-au întors în Spania, la Sevilla. Totuși, în 1877 este descoperită la Santo Domingo o ladă plină cu oase, pe care era scris numele său. De atunci, cele două orașe, Sevilia și Santo Domingo, susțin răspicat că dețin rămășițele pământești ale lui Columb. Și ambele au câte un mausoleu sofisticat în care păstrează oasele cu pricina.



 

Surse: wikipedia, radioromaniacultural.ro