Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 1 Aprilie , 2013

S-au vândut piritele arsenioase

de Nicolae Teremtus

Zilele trecute pe fluxul media a apărut o ştire importantă pentru Baia Mare. Piritele arsenioase depozitate în zona Flotaţiei Centrale au fost vândute în urma licitaţiei desfăşurate la sediul Remin. Pentru cele 500 de mii de tone de pirite se va primi peste 50 de milioane de dolari. O ştire, un fapt divers, o tranzacţie importantă, toate la un loc, iar povestea Remin merge mai departe.

 
 
 
Piritele arsenioase provin de la EM Şuior, o mină care avea minereu bogat în metale preţioase, dar avea şi arsen într-o cantitate aşa de mare, că aceste pirite nu au putut fi prelucrate în România. Deoarece aveau peste 12 grame de aur per tonă, piritele au fost depozitate în ideea că va veni o vreme în care vor putea fi valorificate corespunzător. Au fost încercări de a fi prelucrate, dar emisiile de arsen au oprit prelucrarea. Aşa s-au adunat peste 500 de tone de pirită arsenioasă. Nu mai intrăm în amănunte, mineritul maramureşean a fost „ucis” de cei care s-au închinat la interese străine de această ţară. După ce ortacii maramureşeni s-au apucat de meserii „complementare”, culesul ciupercilor, a fructelor de pădure, după cum i-au îndemnat miniştrii care au pus lacătul pe Remin, din cea mai mare unitate economică a Maramureşului au rămas iazurile de decantare şi aceste pirite cu arsen.
 
Anii au trecut, Remin a intrat în insolvenţă cu peste 100 de milioane de euro datori. S-au vândut active şi se mai vând în continuare. Unul din active este acest „deal” otrăvitor, depozitat pe pământul gol şi din care se scurge otrăvuri în pământ, iar vântul duce arsenul în stare „nobilă”, peste Baia Mare sau localităţile din zona Flotaţiei Centrale.
Piritele au fost o posibilă afacere, de aceea ele au fost vânate de unii sau alţii. Prin influenţele avute, unii oameni de afaceri maramureşeni au încercat să le vândă în China prietenă. Acolo nu sunt probleme cu mediul înconjurător. Acolo aceste pirite se pot pune la prăjit în furnale, o modalitate de a separa arsenul de metalul preţios. Evident, arsenul se duce în atmosferă.
Dar din motive necunoscute, aceste tentative au eşuat. În ultima perioadă de timp, Remin a organizat licitaţie pentru aceste pirite. Preţul fixat a fost de 105 dolari per tonă. Au avut loc trei licitaţii, la care nu s-a prezentat nimeni. La a patra, s-a înscris firma elveţiană Werco Trade, unul din cei mai importanţi traderi internaţionali, precusm Trafigura, Marc Rich sau Glencor, firme care sunt legate cu fire nevăzute de declinul şi închiderea neferoaselor din nordul ţării.
Werco este pe piaţa românească, potrivit informaţiilor care circulă din 2008 şi este, practic, un comerciant de metale neferoase, respectiv minereuri, dar are şi alte afaceri în portofoliu.
 
Altfel spus, cumpără piritele, în cazul nostru, şi le vinde mai departe unei firme care le va prelucra, posibil în China, sau în ală parte în Asia. Acest soi de intermediere pare greu de înţeles, atâta timp cât astfel de tranzacţii, probabil, le-ar putea face şi statul român. Vom reveni.