Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 11 Septembrie , 2006

Dictatorul paraguayan Alfredo Stroessner, un Castro „în oglinda”

de Rompress
Spre deosebire de aniversarea celor 80 de ani de la nasterea dictatorului cubanez Fidel Castro, larg mediatizata de toate mass-media internationale - în pofida lipsei sarbatoritului îmbolnavit - decesul fostului dictator paraguayan, Alfredo Stroessner, a trecut aproape neobservat. Pacat. Pentru ca Stroessner este un adevarat „Castro pe invers”!, noteaza analistul rus Vitali Portnikov, într-un articol publicat în Politkom si citat de Rompres. Fidel a reusit sa creeze o dictatura comunista ideala, bazata pe realitatile Cubei. De altfel, acest organizator al luptei împotriva dictaturii instituite de predecesorul sau, Fulgencio Batista, a devenit si comunist tot întâmplator. Atunci când Fidel Castro a dat jos guvernul din Cuba, cei instalati la putere dupa fuga dictatorului si americanii, nemultumiti de o asemenea samavolnicie din partea rebelului, i-au refuzat sprijinul, iar Castro si oamenii sai nu au avut alta solutie decât sa se ploconeasca în fata marginalilor lideri ai Partidului Comunist din Cuba si sa se proclame unii dintre ei, sperând nu fara temei la ajutorul Moscovei. Fidel Castro a devenit un personaj pitoresc doar pentru ca anticipase cu mult vremurile în care traia: în anii loviturii de stat pe care a initiat-o, în America Latina înca nu existau dictatori antiamericani, iar împotriva Washingtonului îndrazneau sa se pronunte doar arareori lideri alesi pe cale democratica. În ceea ce priveste dictatorii, ei toti erau proamericani, subliniaza autorul articolului. Dictatura anticomunista Unul dintre acestia - un adevarat presedinte longeviv - a si fost defunctul lider paraguayan, Alfredo Stroesner. În tara sa saraca el a creat o dictatura anticomunista ideala. Castro era un lider populist talentat, si Stroessner era la fel. Castro îi acuza de toate relele pe americani, si Stroessner îi gasea în toate tapi ispasitori pe comunisti. Lui Castro i-a placut autoritarismul comunist, si lui Stroessner, german de origine, îi placea în mod evident socialismul nationalist, iar în tara sa si-au gasit refugiul zeci, daca nu sute de înalti membri ai Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani (partidul fascist), inclusiv personajul de trist renume, Doctorul Mengele. Castro îi distrugea fara crutare pe adversarii care încercau sa lupte împotriva dictaturii sale, si Stroessner facea acelasi lucru. În Uniunea Sovietica s-a încercat chiar sa se organizeze o campanie în apararea presedintelui disparut al Partidului Comunist din Paraguay (aflat în ilegalitate), Anatonio Maidana, însa fara succes. Stroessner reactiona doar la criticile din partea Washingtonului. Liderii SUA, însa, se temeau ca nu cumva comunismul castrist - si rachetele sovietice - sa se extinda în întreaga America Latina. Stroessner a speculat în mod talentat aceasta frica. În afara de aceasta, el crea în propria tara o aparenta a democratiei. Astfel, Stroessner a fost ales de opt ori, în lipsa de alternativa, presedinte ale Paraguayului. În tara functionau mai multe partide politice, toate aflate, bineînteles, sub controlul palatului prezidential. Pai si în Cuba exista democratia populara. Si Fidel Castro este ales presedinte al Consiliului de Stat si Consiliului de Ministri din republica de parlament, care la rândul sau este ales de catre supusii saraci ai dictatorului. Totul este minunat. Printre altele, Paraguay nu era atât de sarac precum Cuba: anticomunistii nu se ocupa de nationalizare si nu le iau oamenilor proprietatile... Caudillo Totusi, Fidel a câstigat în fata lui Alfredo, considera analistul rus. Castro îsi serbeaza jubileul, aflându-se la putere si neintentionând sa-si dea demisia. Declaratia sa, potrivit careia el va pleca doar daca va muri, este demna sa devina o caracteristica pentru modul de gândire al oricarui „caudillo” (nume dat dictatorilor din tarile de limba spaniola). La rândul sau, Stroessner a murit în exil. în Brazilia. În acelasi timp, trebuie notat ca Paraguayul obtinuse extradarea lui Stroessner, iar conducerea tarii le-a atentionat deja pe rudele sale ca, în cazul în care ele vor decide sa-l înmormânteze în patrie, fostul dictator nu va beneficia de nici un fel de onoruri militare. Dictatorii încearca întotdeauna sa pacaleasca timpul si traiesc foarte-foarte mult: spre deosebire de supusi, ei nu au probleme de constiinta. Însa, pentru a-l învinge pe Stroessner în fapt, si doar din punct de vedere aritmetic, lui Fidel îi este necesar ca sistemul creat de el sa functioneze, spre deosebire de Paraguayul lui Stroessner, si dupa plecarea sa, conchide analistul rus. Politkom